12:07, 15 Iulie 2024
- Nu vrei sa vorbesti cu mine? – se auzi iar vocea de baiat. Deci nu visa. Nu innebunise.
- Eu... eu... – se balbai prosteste, cuvintele se chinuiau sa se formeze pe buzele frumos creionate dar mute prea mult, mult prea mult timp.
- Tu ce? – zambi baiatul amuzat. „Stiam eu ca traieste!” Zambi din nou si o lua de mana. Mana intinsa a ruga se-ncalzi, palma tremura inclestata de degetele puternice ce-o apucasera parand ca nu-i mai dau drumul niciodata.
- Haide, paseste! – o indemna acum, zambind continuu, si ea simti pentru prima data acea reala, fascinanta caldura... umana.
Trupul pasi singur catre el, mana i-o strangea cu putere. O cobori si o tinu in brate.
- Tu ma vezi? – reusi cu greu sa silabiseasca.
El rase ras cristalin. Doamne, voce sfanta!
- Sigur ca te vad, prostuto! Nu dupa tine am venit?! Si o mangaie pe cap, parinteste. – Hai sa mergem acasa...
Pasii pasira acelasi drum. Inimile batura aceeasi dulce melodie. Parfum de roze plutea in aer. Visul de copil se implinise devenind „acasa”.
Un articol de Doralinda Stanescu
Citeste si MIRACOL, un articol purtand semnatura aceleiasi autoare
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară