Simplitatea de a fi

Uneori, cand cuvintele sunt prea mici si prea putine, privesc... te privesc!
Cu ochii mintii,
cu ochii mei albastri, limitati la a percepe doar pana la cativa metri si doar cateva culori din imensul spectru al vietii,
cu ochii tuturor punctelor ce se uita la tine cand le desenezi si nici macar nu stii ca pentru ele tu esti tabloul,
cu ochii gandurilor ce nu am reusit sa le dau glas, caci uimita de catifelarea atingerii tale, simtamintele mi-au amutit,
cu ochii orizontului care amesteca terestrul cu cosmicul,
cu ochii stelelor care vad alte stele, sori si astri si le cauta razele pictate in acuarela ca sa-si dea seama daca ceea ce vad este o iluzie sau ele sunt iluzia insasi,
cu ochii tuturor sferelor in care mi-as dori sa ne strangem...

Caci esti completarea deplina...
Sarutul si imbratisarea care ma cuprind perfect...
Ochii adanci plin de mister in care ma pierd de fiecare data..
Aceeasi respiratie egala si aceeasi impresie de caldura.

Iar noi, suntem singuri,
noi avem nevoie de un spatiu si un timp care sa cuprinda extinderea noastra continua si inumana..
Devenirea...
In unul!

Cand ma gatuie departarea,
e paradoxul universal...
Atat de aproape, atat de departe...
Caci nu inteleg cum poti fii departe de mine
cand eu te simt aici, langa inima mea...
Simt ca esti aerul care ma inconjoara, fiecare picatura de parfum pe care o simt..
Dulceata amaruie a singuratatii...
Si sensurile zboara pe langa mine,
luciditatea incepe sa omoare orice senzatie exterioara.
Raman anesteziata, cu prezenta ta si cu o constiinta de sine alba
aproape orbitoare.
Caut din nou sensul, ratiunea, existenta...
Te caut pe tine!

Dorul? Ce este dorul?
Ceva inexplicabil, ceva infinit de dureros si infinit de frumos
pentru ca imi aminteste, ne aminteste
ca
existam.
Dorul e ruperea, bucatica aia de realitate care indrazneste sa atenteze la vis,
dar care renunta
pentru ca nu gaseste decat dorinta pura
de a fi aproape,
de a da totul
si a respira impreuna acelasi apus in nuantele pe care numai ochii din vis le pot vedea.
Si nu orice pereche de ochii... doar ochii tai oglindindu-se in abisul luminat al privirii mele ascunse...

Imi contemplu secundele si pulsul,
incerc sa gasesc un fragment care sa fie numai al meu...

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo