IN ACEST ARTICOL:
Te privesc cu ochii mintii, cu ochii mei albastri, limitati la a percepe doar cateva culori din imensul spectru al vietii, cu ochii tuturor punctelor ce se uita la tine cand le desenezi si nici macar nu stii ca pentru ele tu esti tabloul, cu ochii gandurilor ce nu am reusit sa le dau glas...
Dar esti peste tot
si ma bucur ca ne putem depasi umanitatea.

Iti simt bataia gandului in al meu,
iti simt degetele invartind acelasi inel
si aud sunetul facut de metalul incalzit de corpurile noastre
cand ne strangem mainile..
Vibram aceeasi simfonie sferica verde, in acelasi univers cubic violet
creat de noi, pentru noi.

Suntem,
aici,
atunci,
acolo,
acum,
oriunde,
oricand...
Noi suntem reperul pentru verbele si adverbele incadrarii intr-o lume...

Noi am creat propria noastra lume utopica, eterna, ce imbratiseaza in fiecare clipa gustul iubirii neimblanzite si al fericirii nedescoperite inca de orice alt suflet pamantesc..

Si tocmai pentru ca pot asterne toate aceste ganduri perfecte in silabe imperfecte.. Te iubesc!
Mereu, a ta!

P.S: Numai a ta!

Un text de Mariana Cosoiu, Brasov


Nota: Cu acest material editorial, Mariana Cosoiu a participat la concursul de creatie organizat in luna martie de revista Garbo si editura Cununi de Stele. Autoarea s-a numarat printre finalistele concursului. Felicitari, Mariana!

Lista completa a castigatoarelor si a finalistelor concursului o puteti vizualiza AICI.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri