Purcelusul si podul de aur

Frumoase mai erau vremurile cand tata ne citea povesti, basme si rugaciuni la gura sobei! Eram 3 frati si fiecare avea un autor preferat. Mie imi placeau povestile lui Ion Creanga, fratelui meu povestile lui Petru Ispirescu, iar surorii mele mai mici povestile lui Ioan Slavici. Pentru ca fiecare il ruga pe tata sa citeasca povestea lui preferata, tata a hotarit sa citeasca povestea celui care va fi cel mai cuminte peste zi. Eu ma straduiam sa fiu cea mai cuminte ca sa ascult in fiecare seara una dintre povestile mele preferate: Povestea Porcului. De atatea ori au ascultat fratii mei povestea aceasta ca au ajuns sa-mi dea bomboane in ascuns ca s-o schimb cu alta. Tata m-a luat usor deoparte si m-a intrebat de ce imi place asa de mult povestea ?
- Pentru ca… vreau si eu sa fac un pod de aur…sa fiu si eu cea mai mijlocie…, am spus eu lacrimand, sa fac si eu ceva nemaipomenit.

Tata a zambit bland, mi-a sters lacrimile cu multa duiosie si mi-a spus ca, foarte, foarte curand, va veni o zi, cand voi putea sa fac un pod cu totul si cu totul de aur…ca sunt in viata incercari peste care nu poti sa treci decat daca ti-ai facut din timp un pod de aur. Si cu ce sa-l construiesc? am intrebat eu curioasa

Cu speranta, cu dragoste si cu multa, multa credinta !

Aha… am raspuns eu cu un aer intelept.

Si a venit o zi, cand fiind eleva la un liceu de arta, clasa de pian, a trebuit sa sustin primul meu concert pe o scena. Vai !… ce emotii am avut cand am vazut pianul cu coada, de concert, si toata lumea accea din sala asa de frumos imbracata! M-am gandit pentru o secunda sa ma strecor afara pe usa, asa gatita cum eram, dar privirea severa a doamnei de pian m-a cumintit imediat. Am alergat la mama, care era in primul rand si am rugat-o sa ma incurajeze cumva, ca urma sa intru in scena in cateva minute. Mama s-a uitat atenta la mine, mi-a aranjat inca odata coditele, mi-a netezit bretonul pe frunte, a luat o scama imaginara de pe ciorapi si gata !
- Esti bine! mi-a zis, nu ai de ce sa ai emotii, arati foarte bine.

Privirea mea a alergat rugatoare spre tata, salvarea mea! El m-a luat usor in brate si mi-a spus hotarat:

Acum e timpul tau, fii pregatita! A venit vremea sa faci un pod de aur! Cu talentul tau! Cu muzica ta! Stiu ca poti! Te-am ascultat toata dupa-amiaza cum cantai si stiu fiecare nota din Menuet! Va fi bine! Esti purcelusul meu! Si chiar daca nu va iesi un pod de aur ci unul de argint eu tot te iubesc! Si tot purcelusul meu vei ramane!

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo