Anevoiosul drum al autocunoasterii sau despre pauni si mantre

Eram fascinata de cate lucruri frumoase si nemaiauzite pot sa incapa intre “a fost odata ca niciodata” si “au trait fericiti pana la adanci batraneti”.

Adult fiind, uiti de cartile copilariei, pentru ca viata ta nu este chiar un basm si sub perna nu ai ascunsa nici o bagheta magica. Nici tu nu esti chiar Ileana Cosanzeana si daca te incumeti sa saruti broscoiul verde din gradina bunicii, vei observa cu dezamagire ca nu se transforma intr-un print frumos calare pe un cal alb.

Ai impresia ca intre viata reala si basmele copilariei tale s-a construit peste noapte un pod lung din lemn putred care pare periculos si imposibil de traversat.

Acum a venit vremea cand fiul meu ma roaga insistent sa-i citesc povesti. Citind in fiecare seara cate o poveste, am avut o revelatie. Povestile copilariei mele nu sunt chiar atat de straine de viata reala. O nu! Nu trebuie decat sa citesti printre randuri, sa faci un slalom inteligent printre metafore si sa ajungi in final la miezul povestii.

Atunci realizezi ca o simpla poveste pentru copii te poate invata mai multe despre viata reala decat un teanc de romane contemporane.

Sa va spun si voua o astfel de poveste!

A fost odata ca niciodata o cioara. O cioara care dorea sa fie paun. O cioara care aduna in fiecare zi penele cazute ale paunilor si le lipea de penele ei negre din coada.

Cand cioara noastra a dorit sa se plimbe alaturi de pauni, ca sa poata fi admirata ca si ei, paunii au primit-o in cercul lor cu mila. Parea o alta surata de-a lor care si-a pierdut o parte din pene.

Si cioara nu-si mai incapea in pene de mandra ce era. Pentru cateva zile s-a plimbat alaturi de pauni. Dar, intr-o zi i-a trecut prin cap nefericitul gand sa cante si ea precum faceau paunii cand isi desfaceau coada in evantai. Craa! Craaaa! Cra!

Glasul ei gros a dat-o de gol. Paunii i-au smuls cu furie penele si au alungat-o din rai. Din raiul paunilor.

Cred ca am fost de multe ori in pielea (penele) nefericitei ciori. Am incercat din rasputeri sa fiu ceea ce nu sunt: un paun. Eram doar o cioara cu penele lipite si cu aspiratii de paun.

Falsitatea acelor situatii din trecut ma infioara si in prezent. Incerc sa ma pun si in pielea celui care cumpara imaginea de cioara cu penele lipite pe care o vindeam. Era ca si cum as fi intrat in magazinul unui bijutier batran si as fi incercat sa evaluez si sa vand un diamant fals.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo