De la lumina la lumanare si viceversa

Lumina....Lumanare...Vitalitate..Suntem dependenti de ea, artificiala sau naturala! Ne imbatam sufletul cu ambientul ei artificial. Lumina trezeste! Mi-am indreptat privirea intr-o noapte catre un focar de lumina al camerei: lumanarea de pe noptiera! Noapte, intuneric..Am folosit-o pentru a ma debarasa de tehnologie, pentru a-mi camufla trairile, incet ,catre somn? De ce? De ce o lumanare? Istoria lumanrii nu cunoaste genune. Se spune ca Egiptenii au fost cei care i-au “picurat” inceputul si-apoi romanii au concretizat-o fizic. Dar istorie fac invatatii, titanii omenirii, citim istorie peste tot, zbiara poporul de istorie!
Pentru omul de rand lumanrea n-are istorie, are doar varste si a trait, in timp, procesul modernizarii! Adolescenta comunista a lumanrii o identifica precum o necesitate! “Curentul oprit, invatam la lumanare”, spun parintii! Lumina emanata atunci era amfitrionul cresterii. Erau lumanari simple, sprijinite intr-un pahar...luminau traiul...Cu ceva timp in urma era substituentul energiei electrice.
Astazi, in valtoarea tehnologiei, a laserelor, reflectoarelor si echipamentelor sofisticate, lumanarea decoreaza! In lacasul nostru de odihna pastram colorata, simpla, inmiresmata sau nu, o oaza infima de relaxare, de ambient!
Ieri - un necesar instrument care producea lumina, Azi -un cadran ambiental! Astazi pot sa ma gandesc altfel la proprietatile ei, imi permite mediul sa ma las inspirata de lumina ei..Lumanarea nu picura ceara, ci plange! Lumina ei creeaza stari, ambiante, trezeste sentimente, celebreaza varste, lumineaza chipuri planse!
In lumina lumanarii plangem moartea, ne bucuram ca trec anii, pierdem vieti, iubim corpuri si placere! Lumanarea nu se topeste, metafizic privind, ea picura in oameni! La fel cum a picurat timpul pana a creat ceea ce astazi numim “obiect ornamental-ambiental”!

---

---