Dreptul de a zambi

In mintea mea se infiripa gandul ca a adus cativa prieteni pentru...distractie...
-Nu e nimeni! Jur! Intra sa vezi! Am lasat eu usa deschisa. Doar nu am lipsit decat 15 minute, mi-a zis. Ce-i cu tine? Tie iti e frica de mine? Chiar nu vreau sa-ti fac nici un rau! Daca nu vrei, nu te oblig cu nimic, Dana!

Am uitat sa mai cobor pe scari. Tonul pe care-l abordase, privirea lui, ochii aceia albastri... mi-au topit toata raceala pe care o aveam in suflet.

Cafeaua ne astepta pe masa din bucatarie. Am fumat cate o tigara, am baut din cafea iar in acest timp Marian ma privea foarte mirat. Dupa ce a stins tigara m-a intrebat:
-Ce ti-ai imaginat? Ca am strans toti prietenii aici? Cine crezi tu ca sunt? Un animal din jungla?

Imi pusesem un ac de siguranta la fermoarul fustei cu gandul ca se va chinui sa mi-l desfaca si, nereusind, se va lasa pagubas si voi scapa... Da... stiu... vi se pare ca aberez dar, chiar asa gandeam in acele clipe. Era prima oara cand "imi inselam sotul". Eram derutata. Nu stiam cum sa ma comport. Ma gandeam ca va afla toata lumea... tremuram.

Marian a simtit si m-a luat usor de mana, cu o tandrete pe care nu o voi uita niciodata, m-a dus in camera unde... am trecut prin cele mai frumoase clipe din viata mea de pana atunci... A zambit in prima faza si mi-a aratat acul de siguranta, apoi... fara graba, a inceput sa imi dea jos: fusta, camasa, sutienul, dresul... si au inceput sa curga sarutarile peste tot... Totul incepea sa se invarta: camera, patul... Nu mai stiam nimic... Era prea frumos... credeam ca traiesc un vis...

Parca eram pe tavan si priveam razele soarelui cum intra prin jaluzele si ne invaluie pe amadoi, cum ne dau aripi, ne urca, ne coboara... Curcubeul era prezent printre stropii cascadei care ne racorea. Razele ne incolaceau din nou. Totul era mirific, nimic nu se compara cu ce stiam eu. Pana atunci nu cunoscusem gustul unui sarut patimas... Imi trezea simturi necunoscute... Cred ca descopeream FEMEIA din mine... Era superb... Descopeream ca am zone erogene, doar in timpul unui sarut...

Nu stiu cat a durat toata aceasta reverie. Stiu doar ca... dupa ce s-a terminat... mai vroiam (!?!). Era prima data in viata mea cand mai vroiam... Nu i-am spus nimic. Imi era rusine de ceea ce simteam... Am intrat, pe rand la dus, ne-am imbracat si am plecat impreuna spre serviciu.

Un fragment din "Dreptul de a zambi"

de Dana Patrascu

Cu acest material, Dana a participat la concursul de creatie organizat de Garbo impreuna cu editura Humanitas. Ii poti regasi scrierile si pe blogul: https://opicaturadesuflet.blogspot.com/

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo