She steps into a man's shoes

Recunosc ca pe cat de mult imi plac pantofii mei, pe atat de putin imi plac ai lor. Nici macar de curiozitate nu as incalta o pereche de pantofi barbatesti. Nu-mi doresc cravatele lor, nici camasile lor, iar ce incalta zau…deloc. Si da, au fost momente de inceput adolescentin cand i-am invidiat si mi-as fi dorit sa fiu ca ei. Mi-a trecut repede dorinta cand mi-a aratat mama primii mei am botoseii mei roz.

Ma bucur si acum ca nu au fost bleul ala comunist care mi-a omorat ochiul de copil sfredelind gastile din curtea scolii plina de camasi unisex. Poate d’aia, astazi, cand vad la birou barbati in camasi bleu-comunist ma strafulgera amintiri de uniforma si nu pot sa privesc, evit. Si ca sa pot comunica cu personajul costumat asa imi concentrez intreaga atentie pe cravata. Daca nu are, problema o rezolv uitandu-ma in ochii lui. La nivelul privirii suport bleul. Daca nu e prea spalacit si asta. Probleme tipic muieresti, pe care insa le inteleg si barbatii. Au si ei exemple de nesuferit gen ungii vopsite in rosu, ruj strident, strat gros de pudra sau fond de ten.

Mi-am amintit brusc, azi, de botoseii mei roz cand m-a sunat Natasa. A avut un vis ciudat si vrea sa-mi spuna:
- Tu, m-am trezit in lacrimi. Nici nu stiu daca sa-i spun cosmar.
- Ce-ai visat?
- M-am visat…B-A-R-B-A-T.
- Aha, interesant, daca-i spunem lui Rimi zice ca ai avut o revelatie si incepe sa ne spuna ca sunt amintiri din vietile trecute.
- Pai sa stii ca a fost revelator.Eram cu tine in visul meu.Ma atrageai inexplicabil.Si mult.
- Cat de mult Naty? ma trezesc tachinand-o gales ca pe un barbat care-mi spune asta si eu nu vreau sa cred.
- Nu rade .Ca nu-i de ras. Daca ai stii cum doresc ei, ti-ai da seama ca suntem niste victime. Ei chiar D-O-R-E-S-C femeia in felul ala extrem de animalic si…frumos al naibi.

Da, stiu cat de frumos… caci m-am simtit dorita.Si uneori n-am putut rezista. Mi-a reusit doar cand mi-am adunat toata vointa si am fugit de la locul faptei; sau cand am evitat alunecoasa situatiile pentru ca stiam ca sunt prada.

Natasa nu ma lasa insa sa umblu cu mintea prin dulapul cu amintiri nebune.
- Si trist rau, al naibi de trist dupa.
- Natasa, ai facut dragoste cu mine?
- Da.Te-am framantat cu mainile, te-am simtit pe fata si trup, m-a inghitit dorinta, m-ai invaluit si apoi am stapanit apa pielii tale. O singura clipa, o singura privire, o singura bucurie.Atat.Ca si cum nu as avea voie mai mult. Apoi am pornit spre desertul cu priviri goale si prea multa tristete.

Ma tulbura visul Natasei cu scene desprinse dintr-un film bolnavicios de trist si de european, unul la care plangem musai noi fetele.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo