Toata aceasta bogatie de semnificatii le afecteaza pe femei in vietile lor, la nivel social, cultural si moral. Cum ar fi sa fii pusa in situatia limita de a sti ca trebuie sa renunti la sanul tau, la feminitatea ta? Practic trebuie sa renunti la viata... ca sa triesti. Aceasta este povestea Danei Ene si a altor milioane de femei din intreaga lume.
Cancerul de san este cel care provoaca cele mai multe pierderi de vieti umane. In Europa este cel mai comun cancer in randul femeilor. Una din 10 femei din Uniunea Europeana va dezvolta aceasta boala pe parcursul vietii, inainte de a ajunge la varsta de 80 de ani. 20-30% dintre cazurile de cancer de san din Europa li se intampla insa, femeilor mai tinere de 50 de ani.
Dana are 36. In urma cu exact 2 ani, Dana a primit un diagnostic tulburator. Medicii i-au spus ca nu va mai trai mai mult de un an daca nu va urma schema de tratament traditionala in cazul cancerului de san, adica chimioterapie si operatie de mastectomie. Apoi, ar urma reconstructia sanului cu silicon... Dar realitatea este mult mai apriga decat par sa exprime cuvintele.
“Este cea mai groaznica veste pe care o poti primi. Luni de zile mi-au rasunat in minte vorbele doctorului, luni de zile am trait cu o frica paralizanta de moarte. Adevarul este ca poti muri in orice clipa chiar inainte de a te omori boala. Nu vroiam sa accept aceasta veste si am inceput sa caut si alti medicii oncologi, cei mai buni. Imi doream cu toata fiinta mea sa mi se spuna ca nu e adevarat si ca s-au inselat”, povesteste Dana pe blogul ei denumit sugestiv "Anul transformarii".
Cancerul de san te pune fata in fata cu foarte multe provocari, una dintre acestea fiind incercarea de a te impaca cu o imagine proprie care devine din ce in ce mai diforma in cazul in care nu iti pierzi speranta, optimismul.
“(...) Incercau sa ma convinga cat de bine imi va fi dupa operatie. Da, aveau dreptate ca indepartam tumora, dar in rest? Cum as mai fi putut sa ma privesc cand as fi stiut ca pe piept as fi avut o dunga cu care ar fi trebuit sa traiesc cateva luni (6 – 8 luni sau mai mult) pana mi s-ar fi facut reconstructia sanului. Aveam deja alterata imaginea de sine in urma chimioterapiei si a tratamentului medicilor (unii dintre ei te trateaza ca intr-un lagar de concentrare)”, povesteste Dana.
Școala fără Pauză, campania ce luptă împotriva abandonului școlar, încheie cu succes cel de-al patrulea an
Campania #GrijădePlămâni continuă (Timișoara): Spirometrii gratuite în tramvaiul dedicat sănătății plămânilor, pe liniile 8 și 9
5 din 10 români sunt irascibili sau au probleme de concentrare din cauza lipsei de somn
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri