Alter-ego-ul sufletului meu, intr-un zbor epistolar...

El va fi mereu emblema sufletului meu. Exprim respect etern pentru Eminescu... Pacat ca astazi multi se pierd in avalansa pragmatismului materialist, privandu-si existenta de Edenul eminescian... Ii pot asculta vocea de mii si mii de ori, dar indiferent de cat de cunoscute imi sunt versurile, inima mea tot plange de atita frumusete, si atita stralucire, de parca fiecare nou luceafar ma face sa plutesc si sa-mi doresc sa-l mai ating o data... Ma simt o ,,Catalina,, ce nu va putea, in mod desavarsit, niciodata, sa soarba limpezimea si vibratia geniului.. Si tainic genele le plec,/Caci mi le imple plansul/Cand ale apei valuri trec/Calatorind spre dansul;/Luceste c-un amor nespus/Durerea sa-mi alunge,/Dar se inalta tot mai sus,/Ca sa nu-l pot ajunge./Patrunde trist cu raze reci/Din lumea ce-l desparte.../In veci il voi iubi si-n veci/Va ramanea departe... (Luceafarul)

E trist ca noi, tinerii, suntem atat de pamanteni, refuzand sa cunoastem frumosul si esentele universale, dar si propria noastra bogatie spirituala, adesea ramasa in intuneric. Nici nu recunoastem ca aceasta incapatanare saraceste. Purtam in noi o putere extraordinara si trebuie doar sa o descoperim: si eu, si tu, si el, si ea... Noi toti putem descoperi, prin Eminescu, prin arta si cultura, puterea cosmica din noi....

Prietene, descopera arta vietii si viseaza la un nivel superior deoarece Arta este pulsul fericirii... Si doar contempland frumosul iti scoti sufletul la taifas cu infinitul! Iubind nebuneste tot ce straluceste in fata ta, descopera si compune sensul si secretul tineretii vesnice!

Mi-ar placea sa stiu ca fiecare dintre noi ar fi rasfatat de vibratia poetica, cum am fost eu, in vreme de cumpana, prin sansa de a sta la vorba cu Eminescu. Opera poetului reflecta o experienta repetata la nesfarsit, iar muzica lui mi-a adus alinarea si speranta. Lumea se schimba in marea valtoare a timpului, dar inimile oamenilor raman intotdeauna la fel. Paradisul eminescian mi-a aratat o noua lume, dandu-mi posibilitatea de a privi dincolo de banal si conventional, unde totu-i posibil, iar eu pot zbura. Am inteles, totodata, ca un drum fara obstacole nu duce nicaieri.

Poezia este o fereastra deschisa pentru zborul visurilor mele...o lume in care ratacesc...plutesc pe valuri, te caut si incerc sa te gasesc, Maestre...

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo