IN ACEST ARTICOL:
Am avut o conversatie cu iubitul meu despre cat de adevarata este perspectiva unei relatii de o viata cu cineva. El si-a exprimat credinta ca in mod inevitabil, chiar si in mariajele fericite, la un anumit moment in viata, cei doi pot sa intalenasca pe altcineva care sa se plieze gandului: 'As fi reusit cu aceasta persoana; el/ea are toate calitatile partenerului /partenerei cu care sunt acum, dar niciuna dintre trasaturile sale negative'.

Multi dintre cei pe care ii iubesc au fost subiectul unor sesiuni de interogari cauzate de comentarii sau actiuni aparent fara valoare si care eu consider ca au la baza adoptia inconstienta a unui adevar dureros. Nu mai fac asa, fiindca am vazut ca oamenii pe care ii iubesc se simt judecati si atacati din cauza interogarilor mele si eu nu vreau sa ii fac sa se simta asa, mai ales ca nu asta ma motiveaza atunci cand sap in nuanta acelor vorbe pe care cineva iubit le-a spus. Cred ca ceea ce ma motiveaza este un sentiment de vulnerabilitate. Imi e frica sa fiu intr-o familie (familie pentru mine inseamna oricine imi poate oferi sprijinul si dragostea) cu cineva care se simte confortabil, sau mai rau, perpetueaza aceste adevaruri dureroase. Si, cu cat este mai intima relatia, cu atat ma simt mai alienata de cuvinte sau fapte care reflecta acest confort.

Dar... intorcandu-ne la ipoteza prietenului meu, atunci cand mi-a zis acele cuvinte, am simtit ca am fost aruncata de la etajul 50 al unei cladiri. Eu in niciun caz nu astept de la partenerul meu sa fie orbit de frumusetea, inteligenta, umorul, caldura si geniul altor oameni, fie ca indeplinesc conditiile de gen sau de varsta pentru a fi vorba in acelasi timp si despre o atractie sexuala, fie ca nu. Vreau sa fiu cu cineva care ii apreciaza pe ceilalti.

Dar cred ca este o mare diferenta intre a aprecia calitatile minunate ale cuiva si a vedea acele calitati ca pe o valoare pe care ti-o poti insusi pe piata relatiilor. (Si da, exista mai multe lucruri legate de prietenul meu in afara de acea remarca ce ma fac sa interpretez comentariul sau in felul acesta – este extrem de ambitios, este perfect constient de felul cum ceilalti il percep, a avut o viata privilegiata...)

Cred ca are dreptate ca exista, in cele mai multe relatii si variabila aceasta, dar nu cred ca exista vreo evidenta care sa ateste inevitabilul. Cred ca este vorba despre o alta manifestare a acestor adevaruri care dor - adevarul dureros ca avem tendinta sa ii vedem pe ceilalti din perspectiva a ceea ce au sa ne ofere.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri