Adevaruri care dor

Sunt de acord ca exista aceasta posibilitate, poate chiar sa fie si biologicul implicat, dar asta nu face ca presupozitia prietenului meu sa fie buna sau rea. Si nici nu inseamna ca eu ar trebui sa o accept ca pe o conditie de neevitat pe care o regsesti in orice relatie pe termen indelungat. Nu e asa?

Are sens ce spun? Nu vreau sa fiu intr-un parteneriat in care sa trebuiasca sa supravietuiesc cu gandul ca intr-un viitor ar exista posibilitatea ca schimbarea sa aiba asa o forta gravitationala. Cand i-am spus prietenului meu ca eu nu cred in cazul meu, ceea ce a descris el trebuie sa fie neaparat inevitabil, el mi-a raspuns ca sunt “de pe alta planeta” si ca e o nebunie sa te astepti ca un partener sa nu fie niciodata tentat de altcineva.

Dar eu nu ma astept la asa ceva. De fapt, nu prea imi pasa daca ceea ce mi-a expus el chiar s-ar putea intampla. Ce vreau sa zic e ca, evident, m-ar durea sa stiu ca iubitul meu se simte atras de o persoana pe care o considera superioara mie; dar mai stiu ca nu prea poti preveni intamplarile si ca acea durere face parte din intimitate; nu vreau sa irosesc energie ingrijorandu-ma la gandul ca acea durere s-ar putea intampla. Mai bine ma concentrez asupra dorintei de a iubi si de a fi iubita.

Asadar, nu ma tulbura gandul la posibilitatea ca el si-ar putea gasi pe cineva pe care sa o considere o “oportunitate ratata”, ma framanta mai tare gandul daca sa ma ofer cuiva care ii considera pe ceilalti oportunitati pe care le poate fructifica. Si mai stiu si ca ceea ce imi doresc eu este extrem de rar. Stiu ca multi oameni nici nu gasesc ceea ce isi doresc. Dar pot sa am viata pe care mi-o doresc fara un partener; si mai bine sa fiu singura decat sa fiu cu cineva care nu impartaseste aceleasi intentii in dragoste..."

Foto front si main: Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo