Sarutul, atingerea care transmite. Istoria fascinanta a sarutului.

Tot despre englezi, Nicander Nucius, un calator grec, nota: Dovedesc o mare naturalete si absenta oricarei gelozii in comportamentul lor fata de femei. Nu numai ca membrii aceleiasi familii se saruta pe gura, dar o fac la fel de bine si cu oamenii care le sunt complet straini.

In timpul secolului al XV-lea, intalnirile intre persoane de sex opus au continuat sa fie insotite din plin de contacte fizice, dintre care unele ni se par astazi chiar deplasate. In afara de sarut mai exista o conventie care le permitea barbatilor sa atinga sanii femeilor in semn de binete, daca erau apropiati, iar ea, tanara si nemaritata.

In Anglia, declinul sarutului a inceput in secolul al XVI-lea, dar a continuat sa supravietuiasca pana la Restauratie. Considerat invechit, obiceiul sarutului fusese abandonat de ceva vreme de catre francezi, iar cand Iacob II s-a intors in Anglia a introdus si aici eticheta franceza, inclusiv repulsia fata de sarut.

Foarte curand, curtenii si nobilii britanici au inceput sa abandoneze obiceiul sarutului in favoarea plecaciunii, adoptand “atitudinea rafinata si rezervata” a francezilor.

E ciudat sa ne gandim astazi ca englezii, care nu au fost considerati niciodata prea senzuali ori sentimentali, s-au bucurat candva de o reputatie universala de pupaciosi. Greu de acceptat este si ideea ca disparitia obiceiului din Anglia s-ar putea datora introducerii conduitei franceze si ca poate sa fi fost unul dintre motivele pentru care englezii au adoptat comportamentul rezervat care este socotit astazi emblematic pentru ei.

Cine s-ar fi gandit ca, dintre toti, francezii sunt vinovati de asta?

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo