zapada asternandu-se grijulie, in cadere;
nimic din ce putem percepe in aceasta lume nu egaleaza
puterea fragilitatii tale intense: a carei substanta
ma atrage cu culoarea tinuturilor ei,
daruindu-mi moarte si vesnicie cu fiecare respiratie
(nu stiu ce din ceea ce esti inchide si deschide;
ceva din mine intelege ca vocea ochilor tai e mai
adanca decat orice trandafir)
nimeni, nici macar ploaia marunta nu are maini atat de mici.
Când deschizi ochii la ce se întâmplă, nu-i mai poți închide la loc – despre vot, frică și misoginie cu Ada Maria Ileana
De ce ajung femeile din România la psiholog. ”Trăim într-o cultură în care femeia e învățată să pună nevoile celorlalți înainte”
Metroul bucureștean scurtează drumul spre prevenția cancerelor asociate infecției cu HPV
“Love Fair”, târgul caritabil care schimbă soarta animalelor fără stăpân