Minunea de a iubi

Atunci, acolo, eu am cerut o minune. Nu i-am putut desena forma, chipul, denumirea. Sufletul meu a cerut doar o alta sansa la iubire. Asa ai aparut tu. Tu, asa cum de fapt n-au fost deloc toti ei, cei dinainte. Probabil viata mea e mai ciudata decat a altora, dorintele mele mai sucite si ochii mei mai albastri decat ai altora. Dar eu am vibrat mai mult la privirea ta decat la atingerea altora. Eu imi doresc mai mult sa te cunosc pe tine, decat i-am cunoscut pe cei care mi-au daruit ani, dupa care au stiut sa stearga tot ce era frumos odata.

Nu stiu daca te vei intoarce la mine atunci cand distanta si timpul nu ne vor mai fi potrivnici. Si acum ma tem cand rostesc vreun cuvant, de frica de a nu-l fi ales pe cel potrivit. Nu stiu, nu ma pricep la iubit desi stiu ca altele au facut din asta o arta. Dar imi doresc sa invat. Si nu oricum. Ci doar alaturi de tine. Asa ca am sa inchid ochii si imi voi imagina ca sunt iar pe o plaja micuta, intre valurile unei mari magice. Si, in timp ce razele soarelui pitit de dupa muntele din stanga imi vor mangaia chipul, voi cere din nou o minune.

Un articol de Maria Teodora

Iti recomandam si articolele:

Iubirea matura

Iubirea de astazi, femeia usoara cu tarif de inger

Garbo

Ultima actualizare: 30 Noiembrie -0001 @ 12:11

• 
• 

Mai multe despre Garbo