Iubirea virtuala. Poveste adevarata despre o iubire imposibila...

Nu vroiam sa par ridicola nici in ochii lumii, asa ca-mi infundam capul in patura, strangand-o in brate cu putere, inclestand maxilarele, pana cand simteam ca durerea ma copleseste, durerea imi macina sufletul atat de fragil acum. In zadar ridicam ochii spre cer. Divinitatea avea treburi mai importante sau poate ca se saturase de nevralgiile mele amoroase.

Uneori deveneam indiferenta, gaseam cate ceva de facut , ceva care-mi capta atentia si uitam de el, dar nu pentru mult timp. Nu intelegeam de ce trebuia sa ma chinuiasca in halul asta, cand la tot pasul mi se zambea, mi se facea curte - propuneri care de care mai tentante.

Nu ma interesa decat modelul acela, fata aceea hyperionica , zambetul acela fermecator din fotografie, privirea aceea umbrita de sprancenele negre,bine conturate usor acoperite de pletele ravasite, tuciurii.
Ii auzeam pana si timbrul vocii in timpane, imi treceau prin fata ochilor cuvintele minunate cu care ma incanta de cate ori ne intalneam pe Messenger. Era suficient un mesaj, un semn oricat de mic venit din partea lui si intreaga mea fiinta vibra pana in cea mai indepartata celula, era teribil ce mi se intampla, dureros, dar minunat in acelasi timp.

Era un chin, unul dulce, il iubeam asta era clar... Dar el? Mai trecusem acum douazeci si trei de ani prin asa ceva, exact la fel. Acelasi chin, acelasi tip de iubire patimasa, care imi sta si acum cuibarita in strafunduri bine pastrata. Nici nu ar avea cum sa dispara, este legata de un copil minunat. Ciudata stare revenita pe negandite, intamplata exact in acelasi mod, traita la aceeasi intensitate. Nu poate fi coincidenta, poate fi "istorie repetata ".

Intr-o zi totul lua sfarsit, primind un telefon prin care imi spunea ca s-a mutat cu partenera lui de viata, o suedeza bogata, in Suedia si ca ar dori sa pastram legatura, in taina… Se lasa o lunga tacere. Am inchis cu un gest mechanic, fara niciun cuvant si am adormit plangand promitandu-mi ca nu ma voi mai indragosti ca o idioata, de o fotografie sau un chip oglindit in camera web, niciodata.

Elena M.

*** Acest articol este povestea castigatoare in cadrul concursului de creatie organizat de Garbo.ro alaturi de Editura Herald, dedicat iubirii. Ne-a impresionat sinceritatea si sensibilitatea acestei povesti traite in aceasta epoca virtuala.

Garbo

Ultima actualizare: 30 Noiembrie -0001 @ 12:11

• 
• 

Mai multe despre Garbo