Iubire...

Foto fr, main si int: "Iubire"; Pictor: Dan Brad

Poate va intrebati de ce Iubire? Pentru ca e titlul tabloului si pentru ca Iubirea merita un astfel de dar!

Va aduceti aminte de sentimentul de recunoastere la vederea celui drag, a copilului cand iese de la scoala, printre alti multi ca el, la vederea mamei care va asteapta in gara, cand veniti acasa de sarbatori, a cainelui cand sare poarta de bucurie ca va vede veniind spre casa. Sau atunci cand reintalniti un prieten drag, din alte vremuri si pe care de abia asteptati sa-l revedeti. Oare s-a schimbat, ne vom mai recunoaste, vom mai avea ce vorbi, ...ce vom mai rade de tineretile noastre si de studentie...

Ei bine, aceasta recunoastere, aceasta inima care bate cu putere in piept ca o prizoniera gata sa sparga portile groase si sa zboare spre infinit din nou, zambetul care imi cucereste fata, ochii care stralucesc de speranta si viata, parfumul ceaiului special... toate aceste sunete de sarbatoare ma invaluie impodobindu-ma ca pe un brad de Craciun cu globulete unice si frumoase. Ei bine da, acest tablou, aceasta esenta de iubire o poate vedea oricine o priveste. Si cred ca e si un bun tratament pentru suflete si inimi uitate, sau inghesuite in lumea de afara, in corpuri automatizate care marsaluiesc pe strazi, lasand emotia acasa.

Cand am vazut prima data Iubirea , cautam altceva, ca mai intotdeauna, vroiam sa cunosc si sa inteleg mai multe despre arta pictorului si vitralistului Dan Brad, nu stiam ce voi vedea. Si bine mi-a fost cand mi-a fost dat sa o vad: era acolo, retrasa printre multe creatii faine, dar stralucea, avea o lumina aparte. O sa-mi spuneti ca e constrastul elementar si ca e normal, dar va zic eu ca nu e. Am mai vazut eu contraste si la Munch si mi-au speriat eul interior. Aici a fost magie.

Parca as fi avut deodata onoarea de a ma afla in fata unei porti, unei usi care-mi chema ochii si simturile spre o aroma solara de cald si visine, de plenitudine si mare albastra si totodata de alei de parc si ploi, stradute inguste si medievale, siluete in noapte mergand rapid catre un ceai cu parfum de iasomie sau rooibos; sau caldura frumoasa de vara, lumina plina pe strazi montmartriene, gata de pictat... albastru si galben, noapte si vara, etape cronologice unite prin vrafuri de amintiri. Ce nebunie creatoare emana acest tablou pentru nu veti putea sti niciodata. Si cred ca nici eu nu voi sti pe deplin, dar ma bucura zambetul din coltul gurii care se iveste cand ochii se intorc iar la plenitudinea bucuriei de culori de mai sus.

Garbo

Ultima actualizare: 30 Noiembrie -0001 @ 12:11

• 
• 

Mai multe despre Garbo