Amintirea unei iubiri...

Ma durea enorm… El, omul care ma cucerise cu felul lui de a fi, omul pe care il iubeam mai mult decat pe mine insami, omul acela ma ranea incet si si sigur, putin cate putin, cu cate o vorba ,sau o manifestare… Incepuse deja de mai mult timp sa vina acasa cat mai tarziu, sa-si petreaca timpul mai mult in alta parte... Credeam ca are nevoie de, stiu si eu ce credeam atunci, “o pauza de la casnicie”. Si l-am iubit in continuare si i-am acceptat iesirile, si am continuat sa-mi cresc copiii, sa-i iubesc si sa-i ador, continuand in acelasi timp sa-l iubesc si sa-i dovedesc ca il iubesc… O durere imensa imi cuprindea sufletul, el se departa ,se manifesta urat, desi il asteptam cu atata drag acasa, desi plangeam noptile cand uita sa vina, singura mea bucurie in viata au ramas insa copiii.

Am incercat cincisprezece ani sa fac sa mearga o casnicie doar pentru ca eu ma indragostisem ,doar pentru ca eu pusesem tot sufletul in acea relatie, doar pentru ca eu il iubeam total, il iubeam pur si simplu. El a reusit in tot atatia ani sa-mi macine increderea, sa-mi spulbere iubirea, sa-mi calce in picioare sufletul. I-am spus la un moment dat sa aiba grija cum se poarta cu mine si cu copiii, cum vorbeste , pentru ca incet, incet, iubirea mea se stinge, iar eu n-o sa pot trai langa un om pe care nu-l iubesc, pe care nu-l respect, si in care nu mai am incredere…

Au trecut mai mult de patru ani de cand sunt singura, doar eu si copiii mei, si inca mai doare amintirea acelei iubiri distruse, amintirea acelei casnicii ce putea fi perfecta daca si el ne iubea la fel de mult pe mine si pe copiii nostri. L-am iubit cu toata fiinta mea, l-am iubit si l-am urat in acelasi timp o perioada, apoi s-a terminat pur si simplu, am simtit ca atat a durat, am obosit sa mai lupt pentru o iubire ce nu mai exista , sa lupt pentru o iubire ce nu-mi apartinea, pentru ca, spre final, cand iubirea mea chinuita se stingea, am realizat ca el, de fapt, se iubea in primul rand pe el insusi iar noi eram practic doar completarea, atunci cand avea el nevoie de noi.

Ce este iubirea ? E totul: bucurie, fericire, pasiune, speranta, furie, durere si deznadejde… E ca si cum ai rade si ai plange in acelasi timp. Asa a fost iubirea mea, asa ma simt acum… rad de fericire la amintirea clipelor placute si plang in acelasi timp pentru ca doare amintirea… Dar a fost minunat, a fost iubire, am simtit, am trait… Si apoi: Viata e frumoasa si numai pentru ca rasare soarele… deci zambesc in continuare, traiesc si poate voi mai iubi… totul e posibil, pentru ca totul e iubire.

Un articol de Elena Florescu

Povestea de iubire scrisa de Elena Aly s-a clasat pe locul IV in cadrul concursului de creatie organizat alaturi de editura Herald.

Garbo

Ultima actualizare: 30 Noiembrie -0001 @ 12:11

• 
• 

Mai multe despre Garbo