IN ACEST ARTICOL:
Am urmarit recent un film drama de pe meleagurile franceze “O viata-n asteptare” care m-a pus pe ganduri.
Viata este o perpetua cautare si in acesta cautare ne cladim visuri, sfaramam sperante, spulberam fantezii si ne hranim spiritul. Ingropam sperante de mult apuse, pentru ca mai apoi sa le dezgropam si sa cream iar viata din viata. Asteptam, renuntam, strangem din dinti, ne aratam furia, ne zbatem, ne resemnam, si... iar asteptam. Ne ingrozeste atat de mult de mult viitorul, avem atatea regrete ce tin de trecut, incat uitam sa ne traim prezentul. Uitam sa ne traim viata ca atare, uitam sa ne bucuram de orice nimic si uitam ca banalitatile dau complexitate vietii. Uitam ca speranta se hraneste din asteptare si da nastere la iluzii. Octavian Paler spunea ca a astepta inseamna “a supravietui cat mai mult, a aluneca spre moarte incet”. Atunci cand incetam sa mai asteptam, incetam sa mai fim oameni. Care este cea mai mare rasplata pe care omul o incaseaza de la viata pentru eforturile depuse daca nu ceea ce a devenit prin ea? Fara sa astepte nimic in schimb...

In permanenta asteptam ceva, uneori nici nu ne dam seama ce anume. Cateodata asteptam un job mai bun sau o casa mai mare, altadata o casatorie reusita, nasterea unui copil sau chiar gasirea jumatatii. Unele dintre noi asteapta iubire, asteapta schimbare, asteapta innoire, asteapta sa fie mai bine decat este deja. Poate ca unele dintre noi nici macar nu-si fac iluzii cu privire la viata si la finalitatea ei si nici nu si-au facut din viata un scop in sine. Poate ca societatea perfectionista in care traim are asteptari pragmatice de la noi si noi ne conformam acesteia, dandu-ne exact cat ne cere, nici mai mult nici mai putin. Ceea ce mi se pare ciudat este faptul ca atata asteptare nici macar nu ne mai oboseste si ca avem un curaj nebun de a cere vietii ceea ce nici macar nu putem duce de cele mai multe ori. Dar cum poate sa ne oboseasca cand tocmai din aceasta asteptare ne extragem puterea de a o lua iar si iar de la capat, mai asiduu ca niciodata? Cu o rabdare de Sisif pe care de multe ori nici macar nu o constientizam ca o avem...

Un articol de Dana Negoita

Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri