Oras in sarbatoare

…un altul pentru mine.. un altul pentru tine…fiecare aprinzandu-si surlele a sarbatoare… Oras fara salcami. Pentru noi nu s-a scris acest roman. Sfarsit de lume... in provincii diferite..

Mi-a cazut un cocor si-am pierdut ultima aschie dintr-o vara ce-o tinusem in mana. Ma gandesc la tine ca la un cer plecat sa intunece altundeva decat in jurul stelelor mele. Ai fi putut sa-mi lasi alti ochelari , sa privesc stancile sfaramandu-se.

Ma zbat sa-mi trec porii prin geamul abatut asupra noastra. Daca as intinde mainile, l-as strabate. Dar nu pot. Si nu faci decat sa privesti cu privirea care nu vrea sa ma intalneasca obstacol.

M-am despartit atunci de tine ca de un totem. Si de atunci, norocul m-a parasit. Feerica artificie a Pomului de Craciun, circula inca in mine. Fara permis de voie si nepermis de mult, artificia din Pom sfarseste. Cine ar inlocui-o? Cine mi-ar mai deslusi bucurii?

Iubiri imposibil de trecut la catastif.

Ramai aici, cu iubirile tale. Orasul iti alunga in zori ultima farama de existenta, rasturnandu-te in plin pavaj de asfalt, amestecandu-te si facand asta cu o suprema satisfactie. Nu poti sa-l infrunti sau sa-l lingusesti.

Astern gandurile pe un pervaz solitar. Anotimpul, altul decat cel pe care-1 asteptam, imi tranteste din nou poarta. Un blestem din care ies mereu ciuntita. Umplu calimarile, sa fie la indemana.. aceleasi, insiruite in alta ordine.

Iau calabalacul si ma mut in strada. Merg incet, ingandurata, cuprinsa de propria fiinta in miscare. Plec sa colind lumea ideilor, ma pierd in multitudinea definitiilor, care mai de care mai sofisticate, greu de retinut, ascult diverse zgomot. Ma invartesc prin locuri diferite, aud zvonuri, cum ar fi acela ca le-au intrat cocorii oamenilor in cas, facandu-le zob cristalurile de Boemia . Apoi au disparut dintr-o data, fagaduind o noua invazie.

Alte zvonuri spuneau ca stelele ar fi raspandit musafirii cu actele lor false, ducandu-i in era primitiva si lasandu-i acolo sa se descurce cum pot. Incununati de succese altadata, nebunii marilor sisteme sunt de negasit. Pe cine tragi la raspundere ? Oras spre deriva…Nu mai stiu in ce era geologica ma aflu..

Trec orele inainte. Candelabrul risipeste culorile, albul peretilor, devenit curcubeu, aminteste din nou trecerea prin anotimpuri. Sagalnic vant imi infioara narile. Deschid larg bratele, intr-o imbratisare ireala ce-mi imbogateste rochia. Strasurile au devenit opace. Sarbatoarea Regala se apropie de sfarsit. De-atata alb si parul parca mi-a albit. Nu cuprind imensul. Nu reusesc sa mi-l apropii. Nu mai sunt libera? Nu mai sunt eu? Cine sunt? Cand te doare capul, te repezi la farmacia din colt pentru medicamente. Cand te doare sufletul, ce poti sa ceri ?

Garbo

Ultima actualizare: 30 Noiembrie -0001 @ 12:11

• 
• 

Mai multe despre Garbo