Oras in sarbatoare

M-am prefacut ca imi apune o stea si mi-a scapat din mana jocul. In campul meu vizual, nu exista alte treceri. Ne-am ferecat in nefrumusete mainile greselilor noastre. Si totusi, la inceput am fost o echipa. Bine inchegata. Separat-ul nu exista. Dar fiindca asta nu putea sa dureze, am starnit, fireste, manie. Acum fiintam separat. EU-cizma la o calimara. TU-sunet neinregistrat la obiecte pierdute. Ce s-o mai fi-ntampland la raionul suflete, asa zis ale noastre? Da, FIINTAM separat. Si dintre toate vitrinele, frumoasa e cea de la Magazinul Mare.

Acolo, decorul vitrinelor, privite absent, mereu schimbat, cu viziuni fugare, treceri succinte in revista, umbre, amiezi, bucurii, parfumuri, ochi migdalati, farmece, bucle, palarii... NOI, NU.. Escaladam agitatia strazii, cu tot praful adunat pe ghetele constrangerilor, ciocnindu-ne de cate cineva. DE NOI INSA, NU.

Costumat in vise, ca de Carnaval, gandul imi ingheata, sfarsind intr-o cascada. Oras medieval, cu vechi labirinturi incetandu-si menirea. Zace acum, suspendat de eternitatea glaciala.

Ma vad printr-un alt ochi, o fiinta straina imi dubleaza existenta. Candelabrul ma risipeste-n culori si devin curcubeu. Vantul ma-nfioara, deschid larg bratele intr-un zbor si devin ireala. Iata, imi iau cerul aproape si cu el infasurata, ma strecor dincolo de Paradis, mergand undeva spre ani lumina.

Si daca intr-o zi vei gasi un parau, incearca sa mi-l scoti din ochi: voi fi ORASUL, scapat de sub evidenta comuna.

Un articol de Otilia Duma

Cu acest articol, Otilia Duma a participat la concursul de creatie organizat alaturi de editura Herald. Articolul sau se numara printre acele scrieri care nu au fost declarate castigatoare, insa pe care am decis sa le publicam.

Garbo

Ultima actualizare: 30 Noiembrie -0001 @ 12:11

• 
• 

Mai multe despre Garbo