Coco Chanel, 'demonul' care a eliberat moda

Manice: “Fiecare detaliu a fost gândit cu atenție, iar funda, ca element central, aduce un plus de eleganță și unicitate”

29 Octombrie 2024

Garderoba capsulă pentru toamnă – cum să creezi ținute deosebite cu puține piese vestimentare în dressing

28 Octombrie 2024

7 Octombrie 2011 publicat în Moda

69 share-uri

Istoria lui Coco Chanel este istoria unei femei extraordinare. O revolutionara. O femeie de succes care s-a ridicat dintr-o saracie adanca, pentru ca numele ei sa devina unul dintre cele mai cunoscute branduri, pentru ca ideile ei in moda si personalitatea sa nemaipomenita, sa ne influenteze mereu. Jurnalista italiana Oriana Fallaci i-a facut acesteia un portret fidel, in momentul cand Coco avea 83 de ani.

Avea o fata care transmitea frica. Dar Coco o expunea cu o mandrie insolenta, pentru ca, intr-un anume fel, amintea in ciuda a tot, de femeia splendida care era mai demult. <<Imaginati-va>> spunea Cocteau, <<o Marlene Dietrich, cu o privire neagra si un par precum carbunele. Am vazut barbati care s-ar fi sinucis pentru ea>>. Coco rade cu amar si isi aranjeaza palaria de bebe. <<O femeie>>, spune, <<nu este eleganta fara palarie. Eu o port chiar si in casa>>.

Superb acest portret pe care i-l face Oriana Fallaci, batranei Coco Chanel. Relatarea ei de jurnalista desavarsita se intinde pe mai multe pagini si surprinde o personalitate extrem de puternica. Coco Chanel pare sa fie un personaj de roman si vorbeste in maxime. Fiecare propozitie rostita si inregistrata de jurnalista, este incarcat de o forta nemaipomenita care dainuieste peste decenii.

“Copiati, zic, copiati!”

“Fumezi? Oamenii care fumeaza traiesc mai mult. Dar cu tigaret. O femeie chic nu trebuie sa fumeze fara tigaret. Poate ca nici barbatii. Liniste!”

“Uite”, ii pvesteste Coco Orianei Fallaci. “In primul rand, eu nu desenez. Nu am desenat in viata mea o haina. Folosesc creionul doar ca sa imi desenez ochii si sa scriu scrisori. Iau stofa si o tai. Apoi o prind cu bolduri pe un manechin si daca merge, o coase altcineva. Eu nici macar nu stiu sa cos: nu am cusut nici macar un nasture. Si daca nu merge, o arunc si o iau de la capat. Va place aceasta tinuta? Liniste! Nu ma intrerupe. Trebuie sa copiati aceasta tinuta. Eu nu ma supar cand oamenii ma copiaza . Am rupt legatura cu Camera Sindicala fiindca nu a vrut ca ziarele sa publice fotografiile modelelor mele. In infern!!! (...) “Copiati, zic, copiati! Daca hainele mele sunt copiate, inseamna ca sunt placute. Daca plac, inseamna ca am avut dreptate!”