CP
Profesor de istorie modernă la Queen Mary, University of London, Julian Jackson este unul dintre cei mai mari specialiști în istoria Franței secolului XX. A studiat la colegiul Peterhouse al Universității Cambridge, unde și-a luat doctoratul în 1982, sub îndrumarea profesorului Christopher Andrew și până în 2003, a predat la Universitatea Swansea, din Țara Galilor.
Printre cele mai cunoscute cărți ale sale se numără La Grande Illusion (2009), May 68: Rethinking France’s Last Revolution (2011), De Gaulle (2018) și Căderea Franței. Invazia nazistă din 1940, care, alături de volumul Franța: Anii întunecați, 1940-1944 au apărut la prestigioasa editură Oxford University Press.
Cu siguranță că aceste cărți vor provoca discuții aprinse printre istoricii celui de-Al Doilea Război Mondial și vor stârni un interes deosebit printre pasionații de istorie militară.
Franța: Anii întunecați, 1940-1944 este un volum dedicat în mare parte istoriei de dinainte de Vichy și prezintă anxietățile culturale după coșmarul Marelui Război, dezbaterea privind reforma Republicii, amenințarea războiului de clasă și a războiului civil în anii 1930 și umbra Germaniei care nu părea să se ridice niciodată.
Guvernul Daladier din 1938-1940 este reinvestigat, evidențiindu-se o serie de politici represive care le-au prefigurat pe cele de la Vichy. Cu toate acestea, Julian Jackson ne amintește clar că nimic nu era inevitabil la Vichy. Ceea ce îl intrigă pe autor sunt ambiguitățile, complexitățile și contradicțiile regimului, care credea în reînnoirea națională și, ca atare, atrăgea oameni din întreg spectrul politic. Jackson subliniază, de asemenea, că alegerile nu au fost ușoare sub ocupația germană. Corectitudinea și răul, care păreau atât de clare la Eliberare, nu erau deloc evidente atunci.
Desigur, această perioadă este imposibil de abordat cu o credință oarbă că adevărul vă ieși la iveală. Părerile au fost distorsionate atât de memoria colectivă, cât și de controversele istorice. De când Henry Rousso a publicat volumul The Vichy Syndrome în 1991, istoricii au fost nevoiți să-și aleagă cu grijă drumul între taberele rivale. Jackson face acest lucru cu obișnuita sa judecată clară, incluzând dezbaterile istoricilor la început și construirea de amintiri colective la sfârșit. Concluzia sa, înțeleaptă, chiar dacă provizorie, este că „trecutul trebuie să fie înfruntat în toate contradicțiile și complexitatea lui”.
Considerată un bastion inexpugnabil al Aliaților în confruntarea cu Germania nazistă, Franța avea să cadă sub loviturile lui Hitler în numai șase săptămâni. Cine se face vinovat pentru acest umilitor eșec militar? Și putea fi el evitat?
În Căderea Franței. Invazia nazistă din 1940, Julian Jackson realizează portretul fidel al unuia dintre cele mai dramatice momente ale istoriei secolului XX. Considerată, în Al Doilea Război Mondial, un bastion inexpugnabil al Aliaților în confruntarea cu Germania nazistă, Franța avea să cadă sub loviturile lui Hitler în numai șase săptămâni.
În data de 16 mai 1940, Înaltul Comandament al armatei franceze era convocat de urgență la Quai d’Orsay. Situația era deosebit de gravă. La numai cinci zile de la declanșarea atacului, armata germană străpunsese la Sedan, dar și în alte locuri, liniile de apărare franceze desfășurate de-a lungul râului Meuse. Sunat cu o seară înainte de prim-ministrul Paul Reynaud spre a i se comunica faptul că Franța era deja învinsă, Winston Churchill se grăbește să ajungă la Paris, la întâlnirea cu liderii politici și militari ai țării. Ajuns acolo, a fost întâmpinat cu o atitudine plină de defetism. Panica și disperarea erau omniprezente și se vorbea insistent despre evacuarea capitalei. Churchill l-a întrebat pe Gamelin, comandantul armatei franceze, unde este rezerva strategică, spre a fi aruncată în lupta de apărare. Gamelin a răspuns sec: „Nu există nicio rezervă strategică”.
„Cu alte personaje și alte chipuri, vechea rivalitate franco-germană s-a reaprins iarăși în septembrie 1939, ducând la ceea ce autorul acestui volum descrie foarte bine și analizează în detaliu – adică episodul numit Căderea Franței, petrecut cu o viteză surprinzătoare, în iunie 1940. Cum a fost posibil acest episod? În istorie, un efect are întotdeauna mai multe cauze – și așa stau lucrurile și aici. Dar un om anume a jucat un rol esențial în căderea Franței – pentru că el a văzut în această victorie tocmai răzbunarea pentru umilirea Germaniei din 1918. (...) Un caporal relativ firav și cu privirea fixă, care-i ura de moarte pe comuniști (...) spunea că nu armata Franței a în frânt Germania, ci o ocultă mondială a evreilor. Acest caporal veteran de război, în vârstă de 30 de ani, a ținut primul lui discurs politic în ziua de 12 septembrie 1919, într-o berărie müncheneză. Numele lui era Adolf Hitler.” Adrian Cioroianu
Pachetul cu cele două cărți poate fi achiziționat de pe site-ul publisol.ro la prețul special de 69,90 lei.
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară
Investiție în viitor: EduAct amenajează curți de școală și grădinițe în mediul rural
Prof. Dr. Ruxandra Sinescu lansează programul RenYOU Aesthetics: consultații gratuite pentru proceduri chirurgicale non-estetice