Divortul - un adio dureros, dar si un 'bine ai venit' intr-o viata noua

Se constata adesea ca motivatiile nu au fost trecute prin filtrul personal profund, ci mai degraba au fost preluate pe nedigerate din mediul social inconjurator, ori ca nu mai corespund cu ceea ce este persoana in prezent. Intemeierea unei familii prin casatorie este un obiectiv vazut ca fiind calea sigura spre implinire, fericire, stabilitate, evolutie, crestere personala, profesionala, financiara, integrare, crestere si validare sociala si morala. Un fel de inversare a parcursului firesc al lucrurilor: te casatoresti ca sa devii om si sa intri in randul lumii, pe cand lucrurile stau exact invers, devii om, in sensul in care te cunosti si iti asumi responsabilitatea pentru propria crestere si abia apoi urmeaza decizia drumului de parcurs impreuna.

Cand prezentul aduce ideea divortului in prim-plan nu este un fapt de ignorat. Daca a venit o data, cu siguranta se va intoarce. Nu inseamna ca trebuie pusa in practica, ci este necesar sa fie analizat contextul individual si cel relational in care aceasta posibilitate a prins viata. Orice casnicie are astfel de momente si trecerea lor sub tacere nu este o solutie buna pe termen lung, desi este cea mai folosita. Impasul se cere a fi recunoscut si discutat si intrucat problema a aparut intr-un sistem format din doua persoane, caile de rezolvare sunt atat proprii, cat si comune, insa nu separate, ci interconectate.

Divortul in sine, la fel precum casatoria, nu transforma viata in ceva magic. Desi divortul legal se poate finaliza cu o mica bucata de hartie, cel emotional poate fi mai dificil de realizat. Unii oameni sunt divortati emotional chiar inainte de a se separa fizic. Altora le poate lua ani pana sa se simta deconectati cu adevarat. Deconectarea aduce eliberarea atat de sentimentele pozitive, cat si de cele negative si plaseaza trairile intre limitele indiferentei si ale grijii ocazionale.

Redescoperirea de sine nu se produce peste noapte. Pe unii ii entuziasmeaza abundenta de posibilitati, pe altii ii sperie. Majoritatea alterneaza intre aceste doua posibilitati pana cand zilele de speranta si entuziasm incep incet sa le depaseasca ca numar pe cele de teama si panica. Singuratatea poate oferi oportunitati pentru autoreflectie: care sunt factorii care au contribuit la incheierea casniciei? Ce anume imi doresc de la o relatie serioasa? Ce schimbari trebuie sa fac pentru a avea relatia pe care mi-o doresc? De ce fel de partener am nevoie pentru a avea o astfel de relatie? Ce pot face in legatura cu limitarile si lipsurile pe care le am pentru a le transforma in puncte tari si resurse?

Garbo

Ultima actualizare: 11 Iunie 2013 @ 05:06

• 
• 

Mai multe despre Garbo