25 Iulie 2014 publicat în Psihologie 37 share-uri

IN ACEST ARTICOL:
Cu cat devenim mai competenti in a face fata provocarilor vietii, cu atat gasim ca responsabilitatea fata de sine este mai usoara si mai natural de practicat.

Spre exemplu, daca o femeie continua sa-i permita mamei sa ia decizii in numele sau, despre ce trebuie sa faca sau sa nu faca in casnicie, despre cum sa-si creasca copiii – am putea spune despre ea ca este imatura. Daca un barbat refuza sa-si asume actiunile si este mereu angajat in a-si construi alibiuri si reprosuri, noi spunem despre el ca este imatur – deoarece una dintre caracteristicile pe care le asociem cu maturitatea este dorinta sincera a cuiva de a fi responsabil pentru ceea ce face.

Daca vedem o persoana dominata de o foame pentru complimente si atentie, dar inca incapabila sa-si poarte de grija in relatiile cu ceilalti, incapabila sa ofere oricare dintre valorile pe care in schimb le pretinde din partea celorlalti – spunem despre ea ca este „ la fel de absorbita de sine, asemenea unui copil”, deoarece copiii fiind in stadiul de formare a identitatii sunt intradevar absorbiti doar de ceea ce vor ei.

Ideea este ca noi nu asociem auto-responsabilitatea cu un copil de doi ani, ci o asociem cu persoanele adulte. Cel putin imediat ce am plecat din fata oglinzii, asa le pretindem tuturor celorlalti adulti.

In sensul sau fundamental, sa fim eficace inseamna sa fim capabili sa facem fata provocarilor vietii. Cu totii ne dorim – si avem nevoie- sa avem acest sens al competentei de viata. Este unul dintre aspectele de baza ale stimei de sine. Pana la urma de aceea citim, chiar si acest articol, in cautarea unor cai care sa ne ajute sa raspundem mai bine vietii. In special provocarilor ridicate de aceasta.

Ne dezvoltam eficacitatea, doar in prezenta autoresponsabilizarii si invers. Cu cat practicam mai mult autoresponsabilitatea fata de rezultatul dorit in viata, cu atat actiunile noastre devin mai eficace. Relatia este reciproca si sta la baza maturitatii.

Ne putem scuti de multe dintre frictiunile vietii nostre de adult, daca suntem dispusi sa ne chestionam maturitatea intelectuala si emotionala si nu doar sa ne-o asumam pe baza unei cifre a varstei pe care o avem. Daca incetam sa mai credem ca dupa o anumita varsta nu mai avem ce maturiza in noi, atunci ramanem deschisi unui proces, dealtfel natural, de autoactualizare.

Uneori poate fi dificil sa-ti dai seama singur de cat de mult te-ai maturizat, de cat de mult ai tinut cont de experientele prin care ai trecut si cum ai invatat din ele.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri