Vulcanul nervilor: Cum sa gestionezi crizele de furie ale copilului tau

www.psymind.ro

Vulcanii sunt un fenomen natural spectaculos, dar la fel de periculos. Ne place si gasim absolut incantator spectacolul pe care un vulcan il face atunci cand erupe. Elementul surpriza ne tine cu inima stransa si cu sufletul la gura. Focul, lava portocaliu-rosiatica, pietrele aruncate, maretia cenusii care se ridica pana unde nu mai poti cuprinde cu ochii lasa fantezia sa o apuce incotro vrea ea!

Dar, una e sa fii langa vulcan si alta e sa privesti asta de la kilometri departare, eventual pe un ecran TV. Experienta langa copiii care se infurie si fac adevarate crize sunt asemanatoare exploziei unui vulcan, insa, de aceasta data, suntem exact LANGA vulcan, e „live”. Lava ne frige, pielea ne sfaraie, pietrele ne cad in cap si ne lovesc, iar cenusa te sufoca. Ca parinte, cred ca ai trecut si tu cel putin o data prin asa ceva.

E bine stiut ca dispozitia exploziva este un cumul de factori genetici, de mediu si educationali. Ca parinte, rolul tau este sa ajuti copilul mediind factorii de mediu si pe cei educationali.

Desi neplacuta, furia este o emotie cat se poate de „naturala” si necesara, pentru ca ne semnaleaza ca ceva nu este in regula; e ca un semnal de alarma pe care corpul nostru il trage si ne comunica ceva. Furia este necesara pana la un punct. Din punctul in care ia proportii si scapa de sub control (de obicei, totul se intampla de ordinul milisecundelor), furia se transforma intr-o emotie disfunctionala si nu ne da energia care sa ne ajute pe noi sa ne atingem scopul, ci, dimpotriva, ne impiedica in rezolvarea problemelor.

Furia vine acompaniata de schimbari de ordin psihologic si fiziologic: creste ritmul cardiac, respiratia se intensifica, nivelul de adrenalina din corp creste, iar senzatia de caldura invadeaza tot corpul.

Intrebarea fireasca ce-ti trece prin minte este: „Ce anume face ca vulcanul sa erupa?”

→ Cei foarte mici isi pun, pur si simplu, parintii la incercare; altii sunt frustrati sau sufera, iar altii au comportamente de opozitie.

Foto: Nadezhda1906 / Shutterstock.com

→ Copiii cu varste cuprinse intre 3 si 6 ani se infurie tot ca rezultat al frustrarii (la magazin, Alin, 5 ani, se infurie ca mama nu-i cumpara ciocolata); refuza sa renunte la o activitate placuta (Georgiana, 3 ani, refuza sa plece de la locul de joaca, astfel ca, atunci cand mama ii cere sa plece, ea incepe sa tipe, sa loveasca cu picioarele si cu mainile), sau ca rezultat al oboselii (pentru ca nu doarme la amiaza, Ana, 4 ani, devenea obosita dupa ora 17, iar singurul ei mod de a comunica era urland si tipand); vulcanul poate erupe la aceste varste si ca o consecinta a impulsivitatii copilului, ca rezultat al nerabdarii copilului (cand trebuie sa astepti la medic, sau la magazin).

→ La copiii cu varste cuprinse intre 6 si 10/11 ani, furia poate fi cauzata de dificultatile pe care copilul le are la scoala (fie ca sunt probleme de concentrare a atentiei, de memorare, de invatare); refuzul respectarii regulilor, lipsa abilitatilor de a gestiona conflictele cu ceilalti copii, frica (frica de esec), dezamagirile.

→ La adolescenti, furia poate veni din atitudinea rebela, lipsa acelorasi abilitati de a gestiona conflictele cu ceilalti sau cu sine, frica de a nu dezamagi, comparatia cu ceilalti de aceeasi varsta, o imagine de sine scazuta, ganduri cenusii, nerespectarea regulilor (pentru ca e „cool” sau din dorinta de a apartine unui grup).

Foto homepage: Ollyy / Shutterstock.com

Garbo

Ultima actualizare: 16 Decembrie 2015 @ 04:12

• 
• 

Mai multe despre Garbo