13 Octombrie 2017 publicat în Psihologie 50 share-uri

IN ACEST ARTICOL:
Atat scoala, cat si familia si societatea fac 3 greseli majore, care dezechilibreaza buna dezvoltare a copilului: neglijarea dezvoltarii inteligentei emotionale inca din primii ani de scoala, punerea accentului aproape in exclusivitate pe stiintele reale si neglijarea materiilor care au menirea de a le stimula creativitatea si emotiile.

"Focusand intreaga lor educatie catre stiinte exacte riscam sa-i dezvoltam dizarmonios pe copii, sa nu stie sa-si gestioneze emotiile si, pana la urma, sa nu stie sa opereze in societatea reala, notiunile din matematica, chimie sau alte materii asemanatoare. Totul se transforma intr-un cerc vicios din care unui copil ii va fi foarte greu sa iasa. Dincolo de bagajul de cunostinte pe care vrem sa le insuseasca, telul unei societati sanatoase este sa formeze copii fericiti, care sa se bucure de viata, de cele invatate, de familie, de prieteni. Formula corecta este imbinarea armonioasa dintre inteligenta cognitiva si cea emotionala".

Ii invatam sa spuna, fara sa simta, “Multumesc” si “Buna ziua”

“Copiii invata prin imitare. Ii observa pe adultii din jurul nostru si le imita gesturile, atitudinile, comportamentele. Cand ei vor vedea adulti nefericiti, vor deduce faptul ca acesta este modul corect de a trai, iar fericirea nu este un obiectiv in viata. Din nefericire, noi, adultii, ii invatam sa spuna, prin imitare, dar fara sa simta sau sa doreasca, sa spuna “Multumesc” sau “Buna ziua”. Conceptul de “Cei 7 ani de acasa” nu mai are acelasi inteles ca pe vremuri, deoarece in cei 7 ani de acasa, parintii ii educa in spiritul competitiei cu orice pret, cu idei de genul “daca pierzi, esti un ratat” sau “Baiatul vecinei a luat note mai mari ca tine", conchide psihologul.

"Respectul fata de oamenii din jur nu mai reprezinta o valoare atat de importanta pentru copiii nostri, deoarece noi, adultii, am incetat sa le mai spunem asta. Astfel, toate sugestiile pe care cei mari le dau celor mici, nu fac decat sa stopeze si sa inlature posibilitatea copilului sa se implice emotional intr-un anumit aspect. Astfel, crescand, adultul va avea retineri sa-si faca asa repede prieteni, sa rada, sa se bucure ca un copil, sa treaca peste probleme, sa se bucure de orice moment, asa cum o facea cand era mic”.

* Alexandru Plesea este psihoterapeut si hipnoterapeut si trainer in programare neuro-lingvistica. A studiat natura mintii umane in trei sisteme educationale diferite – Statele Unite ale Americii, Marea Britanie si Romania si de peste 10 ani organizeaza cursuri si traininguri in Romania, cu scopul de a-i face pe oameni sa afle ce posibilitati au cand isi folosesc resursele intelectuale si sa arate abilitatile pe care mintea noastra inca le are latente.

Foto: ESB Professional /Shutterstock


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri