Dragostea este o stare în care o persoană este capabilă să simtă și să experimenteze indispensabilitatea sa absolută.
În primul rând, dragostea nu este o relație cu o anumită persoană; este o atitudine, o înclinație a caracterului care determină “apropierea” unei persoane de lume ca întreg, nu doar față de singur “obiect” al dragostei. Dacă o persoană iubește doar o singură persoană și este indiferentă față de ceilalți oameni, dragostea să nu este dragoste, ci un atașament simbiotic sau un egocentrism exagerat.
Dragostea este o provocare constantă – este mișcare, dezvoltare, cooperare, consimțământ sau conflict, bucurie sau tristețe.
Dragostea infantila se calauzeste dupa principiul: “Te iubesc fiindca sunt iubit.” Dragostea matura se calauzeste dupa principiul: “Sunt iubit fiindca iubesc”. Dragostea imatura spune: "Te iubesc pentru că am nevoie de tine." Dragostea matură spune: "Am nevoie de tine pentru că te iubesc."
Dragostea este o putere care produce dragoste.
A avea încredere într-o altă persoană înseamnă să fii sigur de fiabilitatea și imutabilitatea atitudinilor tale fundamentale.
Este imposibil să iubim şi să fim înţelepţi.
Iubirea e singurul răspuns de bun simţ la problematica existenţei umane.
Dragostea nu este ceva natural. Ea cere mai degrabă disciplină, concentrare, răbdare, încredere și depășirea narcisismului. Nu este un sentiment, este practică.
Iubirea este grija activă pentru viaţă şi cultivarea a ceea ce iubim.
Dacă o persoană este capabilă să iubească creativ, ea se iubește și pe sine.
Foto fr si main: KieferPix /Shutterstock
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară
Investiție în viitor: EduAct amenajează curți de școală și grădinițe în mediul rural