Părintele sabotor și destinul copilului sabotat

Când realizează părintele sabotor că a greșit?

În preadolescența sau adolescența copilului. Atunci când nu se mai mulțumește cu ceea ce primește, când cere intempestiv, cu aroganță, șantajând sau amenințând totul, fără să dorească să ofere nimic în schimb. Mai mult decât atât, la acești copii, viața sexuală și deviațiile sexuale apar foarte devreme, acoolismul și consumul de droguri la fel, șofatul fără permis sau sub influența băuturilor alcoolice ori drogurilor, când face scandal în mediul social, când renunță la școală sau când își poate agresa psihic și chiar fizic părinții.

De ce se întâmplă aceste lucruri?

Pentru că, acel copil a fost obișnuit doar să primească, fără să I se ceară nimic. Nu a demonstrat niciodată ca merită ceea ce primește și nici nu a fost nevoit să o facă. El știe doar că trebuie să primească nu știe că trebuie să și ofere!

Ce fac părinții în această situație?

De obicei, părintele sabotor nu își recunoaște vina, spunând că acel copil seamănă cu Dumnezeu știe cine din familie, că așa fac și alți copii, ori că, la un moment dat, așa din eter, acesta se va regla.

Mai mult decât atât, celălalt părinte, tocmai pentru că a participat la creșterea propriului copil, sabotat fiind de partener/a ajunge să sufere de afecțiuni fizice și psihice grave, tocmai pentru că conștientizează dramatismul situației, pentru că a suferit pe toată această perioadă și nu a reușit sub nici o formă și în nici un context să poată îndrepta lucrurile.

Ce este de făcut?

În această situație, sunt doar trei lucruri de făcut.

1. Părinții să facă ceea ce trebuiau să facă de mult, să devină o echipă, să cadă de accord asupra unor norme și valori de la care să nu abdice sub nici o formă indifferent de șantajul emoțional sau fizic al copilului.

2. Apoi, necesitatea psihoterapiei, împreună cu o medicație psihiatrică pot fi singurele soluții, în funcție de gravitatea situației.

3. Să nu se aștepte la rezolvarea situației “peste noapte”. Poate fi vorba de luni sau ani de psihoterapie sau tratament pentru a putea îndrepta greșelile făcute timp de ani de zile. Să nu se ascundă după deget, crezând că lucrurile se rezolvă de la sine, să nu ascundă greșelile copilului de societate, plătind amenzi, daune, examene, lăsându-și treptat copilul să se confrunte cu rezultatul său consecințele comportamentelor lui.

În loc de concluzie. Meseria de părinte este într-adevăr dificilă, însă, uneori, este nevoie să remarcăm la timp, deviațiile comportamentale ale copilului, și să luăm o decizie cât mai rapid. Altfel problemele se acutizează, comportamentele greșite vor fi din ce în ce mai greu de gestionat, putând duce la boli grave sau la acte ce pot distruge copilul pe viață.

Un articol de Constantin Cornea, psiholog la Clinica Psievolution

De același autor îți recomandăm și: Psiholog – Părintele perfect nu există: Ce înseamnă să fii un părinte bun?

Urmărește blogul autorului: https://psihologconstantincornea.ro/

Foto homepage: By Yalana /Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 17 Iulie 2019 @ 06:07

• 
• 

Mai multe despre Garbo