Povestea unei femei care a invatat cum sa isi refaca viata dupa divort

Omul are nevoie de o poveste pentru a invata sa isi traiasca viata. Psiholog Constantin Cornea

“L-am iubit din prima clipa in care l-am intalnit. Era manierat, cu o privire si o voce blanda, carismatic si cu un umor de foarte mult bun gust. Se imbraca intotdeauna foarte bine asortat si avea un parfum care te ametea. Asa era el la inceput. Dulce, atent, manierat, dispus oricand sa discutam despre orice pana ajungeam la o concluzie care sa ne satisfaca pe amandoi. Parea ca suntem facuti unul pentru celalalt. De aceea toata lumea ne aprecia pentru modul in care reuseam sa ne construim o viata frumoasa.

Primii 5 ani de casnicie au curs lin, cu multe bucurii si realizari, cu nasterea unui copil minunat care ne-a facut parca sa ne iubim si mai mult. Nu m-am gandit niciodata ca el se va schimba si ca viata noastra va deveni un cosmar.

Raul din viata noastra s-a instalat treptat, din momentul in care el a reusit sa obtina posturi din ce in ce mai inalte in compania in care lucra. Orele lungi petrecute la serviciu il solicitau foarte tare si fara sa ne dam seama a inceput sa cedeze. Acasa a inceput sa devina din ce in ce mai des irascibil, nervos, lipsit de iubire si compasiune. A simtit ca poate obtine postul suprem in companie si asta l-a schimbat enorm. Era dispus sa calce pe cadavre, sa faca orice numai sa devina CEO.

A inceput sa iasa cu baietii din ce in ce mai des la bere, ajungand acasa mai mereu la ore tarzii. Venea ametit bine si dispus sa se ia la harta din orice. Am incercat de zeci de ori sa ii atrag atentia ca shimbarile prin care trece nu ii fac bine nici lui, nici familiei noastre. Lui nu i se parea nimic ciudat. Ba din contra, spunea ca nu il inteleg si ca nu il sprijin.

La serviciu se comporta impecabil in continuare, ceea ce l-a facut sa obtina postul mult dorit. Acasa insa, venea doar pentru a dormi si eventual pentru a-mi cauta nod in papura din orice. Am sperat ca totul va reveni la normal in momentul in care va obtine ceea ce isi doreste. Insa, din pacate, m-am inselat.

Puterea, banii, femeile din jurul lui, prietenii care il “periau” tot timpul l-au facut sa devina egoist si egocentric. Isi faurise o societate a lui, compusa doar din oameni ce il ridicau in slavi si ii acceptau orice iesire in decor. Devenise alcoolic si consuma alcool zilnic, fara masura. De multe ori se culca imbracat, nefiind in stare sa se schimbe sau sa mai faca un dus.

Mi-am dat seama ca avea diferite relatii extraconjugale cu colege sau cliente din franturile de discutii pe care le auzeam, din modul in care imi vorbea laudativ despre o femeie sau alta. Ma durea enorm, dar am tot sperat sa fie doar o perioada, si lucrurile sa revina la normal.

Am facut programare la tine pentru o sedinta de cuplu. A venit, insa nu a dorit sa discute despre nimic din ceea ce ma deranja. Era sarmant si iti povestea ca visul nostru s-a implinit, acela de a avea el o cariera stralucita, un copil si o sotie minunata. Spunea ca asta ne face fericiti si ca suntem fericiti. A incercat sa te impresioneze, sa te cucereasca, pentru a face o echipa cu el, eventual scotandu-ma pe mine nebuna. Slava Domnului ca nu i-a reusit! Ba din contra, s-a inflamat foarte tare cand l-ai intrebat cum ne petrecem timpul impreuna, care sunt lucrurile ce ne bucura pe amandoi, care sunt activitatile si cum suntem noi atenti unul la nevoile celuilalt. Si-a dat seama ca este cumva prins intr-o capcana, ca nu are raspunsurile potrivite si a tot incercat sa ocoleasca subiectele care il deranjau.

Dupa acea sedinta, m-a apostrofat pentru faptul ca l-am obligat sa vina la terapie si ca aceasta este inutila. Ne-ai rugat sa ne facem fiecare o lista cu ce conteaza pentru celalalt si ce schimbari credem ca avem nevoie sa facem in noi insine. Nu a completat nimic, a spus ca acestea sunt doar prostii. Insa eu mi-am facut temele si m-am simtit ca la o radiografie. Eu nu mai eram eu, el nu mai avea, cel putin in relatia cu mine, niciuna din calitatile de la inceput. Era rece, arogant, imi reprosa ca el ne intretine si, ca fara el, noi am muri.

Am inceput terapia si am inceput sa imi reconstruisc viata. Am incercat timp de 6 luni sa il fac sa isi dea seama ca greseste si ca eu nu mai sunt dispusa sa ii accept rautatile. Nu m-a crezut, ma credea totalmente dependenta de el.

Mi-au luat cateva luni pentru a-mi cauta un job nou si pentru a incepe sa imi construiesc si eu o cariera. Mi-am chemat mama sa ma ajute cu copilul si am inceput sa ma ingrijesc asa cum nu o mai facusem de mult. Am inteles cu ajutorul tau ce este important pentru copil, dar si pentru mine, si am lucrat in acest sens. Incet, incet, am reusit sa ma redescopar, sa ma scutur de praful pus de jignirile lui si sa stralucesc din nou.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>

Garbo

Ultima actualizare: 24 Iulie 2019 @ 06:07

• 
• 

Mai multe despre Garbo