Au venit in tara cu diplome din afara. In acel moment mi-a spus ca trebuie sa ii angajez la mine la firma. Trebuie sa mai adaug oare ca fiecare avea masina, telefon, benzina, un mic salariu, toate pe firma? Dar acum nu mai era indeajuns. Trebuia sa ii platesc la adevarata valoare, spunea draga mea sotie. Am rugat-o sa o ia de jos fiecare sa invete cum merg lucrurile. A luat pur si simplu foc. Cum sa imi injosesc copiii? Ce fel de tata denaturant sunt?
I-am invitat sa isi caute de lucru in alta parte, oriunde. In doi ani, unul a muncit o luna si s-a certat cu patronul. Celalalt nu a reusit pur si simplu sa isi gaseasca ceva conform competentelor lui. Doi ani de zile…
Cand i-am spus sotiei ca trebuie sa vina si ea in terapie m-a refuzat. Mi-a spus ca daca am eu o depresie, sa mi-o rezolv. Insa cand baiatul cel mare a amenintat ca se omoara daca la implinirea varstei “X” nu ii cumpar o masina foarte scumpa, a clacat si ea. Si-a dat seama pentru prima data in viata ca a gresit.
Am venit la tine, saptamanal, separat, luni de zile. Am invatat sa facem o echipa, noi cei doi parinti, pentru a mai putea repara relatia dintre noi, dar si cat se mai putea din comportamentul copiilor. In timp, a venit si cel mare. I-a placut cum pui tu problema si i-a spus sotiei ca la tine a plans mai mult decat a plans in toata viata lui. Deja eram trei persoane functionale. Cel mai mic a luat-o pe calea drogurilor, alcoolului, cluburilor si prostituatelor. Indiferent de cat ne-am chinuit toti trei sa il convingem sa faca ceva, nu am reusit. Mi-e greu sa cred ca va trebui sa asteptam sa se intample o nenorocire pentru a intelege si el ca greseste.
Deocamdata, sunt multumit ca am reusit sa am o relatie frumoasa cu sotia si cu unul dintre copii. Luam masa impreuna, ne sfatuim si ma gandesc sa ii ofer un post in domeniul vanzarilor pentru ca,sfatuit si de tine, a invatat foarte multe despre acest domeniu si a capatat si ceva abilitati. Nu ma mai gandesc sa ma sinucid. Lucrez impreuna cu tine sa pastrez ce am realizat pana acum si astept momentul potrivit cand v-om putea aduce si celalalt copil pe drumul cel bun. Sper sa nu fie prea tarziu pentru el…
* Un articol oferit de psihologul Constantin Cornea de la Clinica Psievolution
www.psihologconstantincornea.ro
Foto homepage: By Marjan Apostolovic /Shutterstock
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară