8 Octombrie 2019 publicat în Psihologie 14 share-uri

IN ACEST ARTICOL:
Anii trecuti am crezut de mii de ori ca voi muri. Aveam niste stari pe care nu le mai puteam controla sub nicio forma. Am fost la tot felul de specialisti sa fac o gramada de analize insa, culmea, nimic nu parea in neregula din punctul lor de vedere.

l-am sunat si ne-am vazut. Eram amandoi extrem de emotionati insa dupa cateva minute, ne-am relaxat si am reusit sa vorbim ca doi prieteni. Vorbea cu mine si ma atingea din cand in cand. Imi spunea ca nu ii vine sa creada ca in sfarsit ma revede. Am inteles ca mama i-a interzis sa mai ia legatura cu mine. El a incercat de-a lungul anilor sa vorbeasca cu mine, dar mama m-a pazit cat a putut de bine, alungandu-l cand ma astepta la scoala sau blocandu-i numarul de telefon. I-a spus ca il urasc si ca nu vreau sa il vad. Ceea ce eu nu am spus niciodata. Nici macar nu imi mai aminteam de ce nu am facut ceva sa il vad.

Mi-au facut enorm de bine aceste intalniri. Chiar daca mama, saptamani in sir, a facut crize, eu am continuat sa vorbesc si sa ma vad cu el.

Fara sa imi dau seama, crizele mele s-au redus atat de mult incat nu le mai simteam decat foarte, foarte rar. Am inteles ca totul tinea de felul in care imi percepeam emotiile si cum le somatizam in loc sa le exprim. Si aceasta concluzie mi-a facut enorm de mult bine. Ma simteam din ce in ce mai increzator in viitorul meu, fara sa imi mai fie teama de moarte. Am discutat si despre cariera si mi-am schimbat serviciul, angajandu-ma la o companie in care puteam creste foarte mult daca eram dispus sa invat si sa depun eforturi asa cum nu facusem niciodata in trecut.

Mi-am recapatat si prietena pe care o perioada am urat-o. Mi-am dat seama ca mi-a facut un bine, chiar daca mama nu a fost de acord cu reluarea acestei relatii. Imi spunea mereu ca prietena este ca tatal meu si ca m-a parasit la greu. Dar am inteles ca a fost ultima forma prin care a putut sa imi mai atraga atentia pentru a ma scoate din starea in care intrasem si parea fara iesire.

Concluzia este ca ipohondria poate fi o boala si, ca orice boala, trebuie tratata pana nu ajungi pe cai gresite…

* Un articol oferit de Constantin Cornea, psihoterapeut la Clinica Psievolution.

* Mai multe articole de același autor: https://psihologconstantincornea.ro/

Foto fr si main: By Jihan Nafiaa Zahri /Shutterstock


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri