Limbajul trupului - Ghid de decodare a semnelor non-verbale ale corpului

Similar cu modul în care cursivizarea accentuează limbajul scris, comportamentul nonverbal poate accentua părți ale unui mesaj verbal.

Psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), afirmă că acest tip de comunicare – nonverbală - diferă de comunicarea verbală în mai multe moduri: în primul rând, în timp ce comunicarea verbală este directă și implică utilizarea unui singur canal (cuvânt rostit, cuvânt scris), comunicarea nonverbală este continuă și implică mai multe canale care comunică simultan.

“Comunicarea nonverbală fără legături obligatorii cu limbajul este de departe cea mai diversă categorie și poate fi vocală, implicând sunete originare din tractul vocal sau nonvocale. La rândul lor, semnele nonvocale se pot baza pe producerea și interpretarea sunetului sau pot implica orice altă modalitate de simț - cum ar fi vederea, mirosul, gustul și atingerea, fie prin gesturi, stiluri vestimentare sau arhitectură. Comunicarea nonverbală joacă un rol semnificativ în viața noastră, deoarece poate îmbunătăți capacitatea unei persoane de a relaționa, de a se angaja și de a stabili interacțiuni semnificative în viața de zi cu zi. O mai bună înțelegere a acestui tip de comunicare poate determina oamenii să dezvolte relații mai puternice cu ceilalți. Adesea, denumită limbaj corporal, comunicarea nonverbală poate lua multe forme și poate fi interpretată în mai multe moduri de către diferite persoane. Chiar și lipsa unor astfel de indicii nonverbale poate fi semnificativă și, în sine, o formă de comunicare nonverbală”, explică psihologul.

Totodată, specialistul este de părere că fiecare mișcare sau combinație de mișcări ale corpului - cum ar fi schimbările de postură, direcția ochilor, gesturile membrelor și expresiile feței - oferă semnale altora, iar aceste indicii pot fi subtile sau evidente și pot fi contradictorii: o persoană ar putea spune un lucru în timp ce limbajul corpului transmite un mesaj complet diferit. Acest lucru ar putea fi adevărat mai ales atunci când o persoană nu spune adevărul; deoarece comunicarea nonverbală este adesea instinctivă și de obicei nu este ușor de falsificat, este, în general, mai indicativă a sentimentelor adevărate ale unei persoane.

Foto: By Anastasia Mdivanian /Shutterstock

Rolul comunicării nonverbale în relații

Indiciile nonverbale ale unei persoane ar putea fi citite mai ușor de un prieten apropiat, partener sau membru al familiei. În relațiile strânse, această înțelegere mai profundă la nivel nonverbal ar putea facilita o mai mare apropiere și întări legăturile, mai ales atunci când completează ceea ce spune de fapt un prieten sau un partener într-o relație.

“Cu toate acestea, atunci când ceva nu este în regulă, poate fi mai dificil pentru oameni să ascundă lucrurile de cei de care sunt apropiați, iar încercările de a face acest lucru pot duce la comunicări greșite sau conflicte în relație. Deoarece comunicarea nonverbală este adesea inconștientă, modul în care indivizii comunică nonverbal poate furniza primul indiciu al unei probleme de bază care nu este evidentă în relație”, susține psihologul

Comunicarea nonverbală în terapie

Oamenii spun adesea lucruri pe care nu le cred cu adevărat, dar este posibil să nu recunoști întotdeauna când cineva minte. Este posibil ca persoana care minte să nu-și dea seama, mai ales când vine vorba de emoții dureroase sau experiențe dificil de discutat. Limbajul corpului devine atât de important pentru terapie tocmai din acest motiv.

“O parte din rolul unui terapeut implică acordarea de atenție inconsecvențelor din povestea cuiva și atragerea ușoară a atenției asupra acestor detalii. Oamenii își povestesc trăirile nu numai prin cuvinte, ci și prin limbajul corpului. Când terapia se concentrează în principal pe comunicarea verbală, terapeutul poate rata o mulțime de informații nonverbale care oferă o imagine mai completă a stării emoționale a clientului. Să spunem că lucrați cu un client pentru a aborda o fobie a câinilor. Primul pas în terapia de expunere graduală poate presupune vizionarea fotografiilor și vorbirea despre câini. Atunci când desfășurați o ședință față-în-față este posibil să observați că acel client se mișcă în scaun, se agită sau respiră mai rapid. Este posibil ca aceste mici modificări să nu fie vizibile cu ușurință într-o sesiune online”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Oamenii se pot exprima într-o gamă aproape infinită de moduri, iar semnificația unor expresii sau gesturi specifice poate varia de la o persoană la alta. Cu toate acestea, recunoașterea micilor schimbări în postură, expresii faciale, mișcări ale ochilor și multe altele vă poate ajuta să observați când ar putea exista mai multe lucruri pe care le spune clientul.

Citiți continuarea pe pagina următoare >>>

Foto fr si main: By Robert Kneschke /Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 19 Noiembrie 2020 @ 06:11

• 
• 

Mai multe despre Garbo