Dragostea în vremea pandemiei: Oamenii s-au dovedit a fi vulnerabili și fragili

Articol redactat de Flori Moldoveanu, psihoterapeut în cadrul Centrului Medical Bellanima

Realitatea din spaţiul relaţional, în special cel al cuplului, este a priori una limitativă. În mintea noastră există deja un spaţiu virtual dedicat ,,celuilalt proxim”, spaţiu guvernat de reguli, restricţii, idealuri, fantasme care generează emoţii şi determină un anumit comportament interrelational. Totuşi, această situaţie este suportabilă tocmai datorită acestei dimensiuni virtual-interne pentru că permite o anumită libertate. Atunci când realitatea impune şi un spaţiu concret limitativ, practic nu mai este loc pentru nici o libertate, ceea ce generează anxietate, iritabilitate, emotivitate şi, în cele din urmă, conflict. Pandemia are efectul de a crea un spațiu concret limitativ prin restricțiile impuse de autorități pentru a controla expansiunea virală. În urma acestei limitări foarte concrete apar tensiuni, situaţii de criză, chiar rupturi dramatice imposibil de gestionat datorită lipsei distanţei atât fizică cât şi internă absolut necesare negocierii unor soluţii.

Psihoterapeutul îți stă alături

Fără îndoială, starea pandemică și urmările ei au produs o schimbare în atitudine! Îmbucurător este faptul că multe cupluri care au ajuns în puncte critice au depăşit bariera prejudecăţilor şi au cerut ajutor terapeutic în dorinţa de a găsi soluţii şi nu în ultimul rând de a înţelege ce se petrece în spaţiul relaţional. Cei mai mulţi descoperă curiozitatea faţă de celălalt, dar şi faţă de sine. În spaţiul terapeutic îşi permit să simtă, să trăiască, să exprime tot ceea ce altfel părea imposibil de articulat. Astfel, se creează deschidere către înţelegere şi acceptare. Oamenii devin îngăduitori unii cu ceilalţi şi creează conexiuni emoţionale reparatorii, folositoare. Nivelul de anxietate a crescut peste măsură, astfel încât oamenii au simţit că nu pot face faţă singuri unei realităţi copleşitoare. Instinctul de conservare, dar şi accesul la informaţie a învins prejudecăţile, psihologul a devenit mai degrabă un tovarăş de drum decât un meşter care repara oameni defecţi. Percepţia generală pare să se fi schimbat, mai ales în rândul tinerilor, care au nevoie de suport şi îndrumare la alt nivel decât părinţii lor. Cel mai adesea oamenii ajung la psiholog din dorinţa de a scăpa de o suferinţă psihică, dar şi de a se înţelege pe ei înşişi.

În faţa unui al treilea îţi poţi permite sinceritatea în speranţa că îţi vei găsi un aliat și ți se va da dreptate, dar nu oricine este pregătit să primească şi să aprecieze ceea ce vine dinspre celălalt. Adevărul devine relativ atunci când îl implică pe celălalt ca exerciţiu pe termen lung tocmai pentru că nu ne putem sustrage propriei subiectivități.. În final, nici nu este important cine are dreptate, important este că se creează deschidere şi dorinţa de cooperare. Acest aspect începe cu acceptarea realității și cu alegerea de a face ceva pentru depășirea situației. În terapie, oamenii învaţă să fie empatici şi îngăduitori unii faţă de alţii şi, astfel, se creează premisele unei comunicări fără prejudecăţi. În consecință, se vor simți eliberaţi de vinovăţie și îşi vor da voie să retrăiască momentele frumoase din viaţa lor, preţuind ceea ce este cu adevărat valoros în relaţia lor.

Cere ajutor, nu e nimic rău în asta

Din păcate efectul pandemiei marchează în special relaţiile dintre oameni şi nu într-un sens bun. Distanţarea, restricţiile de interacţiune, încurajarea manifestărilor paranoide şi de persecuţie nu fac decât să dezbine şi să învrăjbească. De fapt, se produce un fel de alienare care îi izolează pe oameni de semenii lor, ceea ce le sporeşte vulnerabilitatea psihică şi îi face uşor de influenţat şi de manipulat prin frică.

Empatia ajută. Capacitatea de a te pune în locul celuilalt şi a trăi durerea lui ca şi cum ar fi a ta, este o însușire necesară în orice interacțiune umană dar, dacă nu a fost învățată la timp, poate fi dificil de dobândit. Multe conflicte escaladează deoarece oamenii au tendinţa să fie centraţi exclusiv pe ei înşişi ca şi cum toţi ceilalţi îi sunt împotrivă. E o percepție care activează automat un instinct de apărare care scoate din joc raţiunea. Reacţiile sunt pur emoţionale şi, de multe ori, exagerate proporţional cu frica activată de gradul de ameninţare. Un moment de răgaz, un pas înapoi şi puţină detașare în astfel de situaţii poate face diferenţa dintre o întâmplare şi o catastrofă.

Încercarea de a înţelege ce se întâmplă ,,E despre mine sau e despre el/ea?”, Asumarea responsabilităţii ,,Oare am şi eu o contribuţie?”, Dorinţa de a veni în întâmpinarea celuilalt ,,Te înţeleg şi vreau să te ajut”.

,,Nu alegeți calea însingurării, nu-l abandonați pe celălalt înainte de a încerca tot ce se poate pentru a înțelege ce se petrece! Un psihoterapeut imparțial și care nu judecă, nu critică, nu reproșează, vă poate ajuta să descoperiți ce nu funcționează, de ce nu funcționează și cum se poate rezolva. Amintiți-vă ce v-a adus împreună și reflectați cu onestitate asupra viitorului!” - Flori Moldoveanu, psihoterapeut în cadrul Centrului Medical Bellanima.

Garbo

Ultima actualizare: 17 Noiembrie 2021 @ 02:11

• 
• 

Mai multe despre Garbo