Singuratatea -normalitatea monstruoasa care vine cu dragostea, pleaca cu dragostea...

Nu exista un paradox mai mare pe lumea aceasta decat faptul ca omul care se naste si moare singur este de-a lungul intregii sale vieti o fiinta sociala. Nu exista un drog mai puternic pentru omul care traieste prin si cu ceilalti oameni decat iubirea. Cu siguranta ca dintre toate tipurile de dependenta, dependenta de iubire este cea mai rea, cea mai crunta, cea mai necrutatoare. Poate ca dintre toate tipurile de singuratate, cea resimtita dupa pierderea unei persoane apropiate sau plecarea ei, este cea mai apasatoare. Recunoscand sau nu, fiecare dintre noi a experimentat la un moment dat pe propria piele ce este singuratatea, acel sentiment meschin care sofoca si lasa fara aer, fara vlaga.

Poate ca stii ce inseamna sa te simti pustiita, devitalizata, goala pe dinauntru, stoarsa de ceea ce aveai mai frumos si optimist in tine. Poate ca stii ce inseamna sa te trezesti intr-o dimineata gandindu-te ca astazi este inca o zi in care tu esti vie (culmea!) chiar daca nu ai pentru ce sa traiesti.

Poate ca stii cum este sa te pierzi intr-un pat imens, mare, prea mare, impregnat inca cu amintirea si dorul ultimei tale iubiri. Poate ca stii ce inseamna sa diluezi sentimentul de inabuseala cu o cafea tare in timp ce zambesti tacit gandului ca te asteapta inca o zi de munca in care o sa te consumi, o sa te afunzi, o sa uiti cat esti de singura. Poate ca stii ce inseamna sa ajungi seara acasa si sa pornesti televizorul... sa-l dai cat mai tare... doar ca sa-ti opresti gandurile care te striga, pe rand sau toate odata, amintindu-ti ca tu nu esti ca toti ceilalti.

Poate ca stii ce inseamna sa iti doresti ca ziua ca nu aiba si noapte doar de dragul de a nu o traversa singur. Poate ca stii ca legea cu munca care te face sa uiti nu functioneaza intotdeauna. Poate ca stii ce inseamna sa te simti singura in timp ce nu esti singura, in timp ce privesti trist strainul (partenerul tau de viata) din partea dreapta a patului si pieptul care urca si se lasa in mod regulat. In doi sau intr-unul singur, dintre toate tipurile de singuratate, singuratatea cea se naste dupa plecarea unei iubiri sau in timpul unei relatii false este resimtita cea mai acut in opinia psihologilor. Singuratatea poate deveni un stigmat, parte fireasca din felul de a fi al unei persoane si trebuie neaparat scuturata din minte, din suflet. Singuratatea se confunda adesea cu nevoia de afectiune, iar in lipsa unei afectiuni reale, autentic, oamenii sunt tentati sa se simta singuri. Se spune ca marile singuratati de dupa marile iubiri sunt covarsitoare. Realitatea ne demonstreaza ca asa este...

---

---