Portretul mamei narcisiste -Cand iubirea de sine devine maligna

Voi fi vreodata suficienta de buna pentru mama?

Ca si copii, ne acceptam parintii asa cum sunt, fara a incerca sa judecam felul in care acestia si-au indeplinit rolul de parinte. Odata cu procesul de maturizare, devenim capabili sa apreciem felul in care acestia si-au indeplinit atributiile de parinti. Din cauza ca narcisistii nu pot fi multumiti decat temporar, copilul unei persoane narcisiste (si partenerul, si prietenii) se afla intr-o cursa continua in care va incearca sa multumeasca, sa amuze, sa-i satisfaca orgoliul si vanitatile, sa-i faca pe plac parintelui narcisist. Egoist si orientat asupra propriei persoane, parintele narcisist nu este capabil sa se daruiasca emotional, nici chiar partial, celorlalti si nici propriului copil. De aceea, copilul ii va cauta in permanenta aprobarea, atentia si mai ales, dragostea si afectiunea. In fondul sau psihic s-a infiltrat un mesaj de care va putea cu greu sa scape: “esti apreciat pentru ceea ce faci, nu pentru ceea ce esti”. Ca atare, nu il va interesa ceea ce este, ci ceea ce va face pentru a multumi orgoliul mamei.

Narcisistii adopta uneori un comportament imatur, copilaresc, ferindu-se de ceea ce implica statutul de “adult” si sustragandu-se de la indatoririle reale ale unui adult. De multe ori rolurile se inverseaza: copilul se poarta ca un matur, iar parintele precum un copil. Atunci cand sunt depresivi, narcisistii invinovatesc pe cei din jur, si nu propria persoana, pentru dezamagirile la care sunt supusi. Odata cu trecerea anilor, atunci cand parintii sau alte figuri cu autoritate care au exercitat un oarecare control asupra comportamentului narcisistic rau dispar, acesta se agraveaza. Narcisistul va deveni mai “narcisist” odata cu inaintarea in varsta…

A fi copilul unui vampir emotional

Garbo

Ultima actualizare: 18 August 2020 @ 04:08

• 
• 

Mai multe despre Garbo