Sindromul Genovese: Fata cea urata a umanitatii

Inainte de a actiona in vreun fel, individul asteapta un indiciu din partea celorlalti care sa semnaleze aprobarea sau dorinta de a actiona. De asemenea, in functie de reactia generala a grupului, are loc reactia individuala. Daca niciunul din membri nu actioneaza, atunci nici persoana in cauza nu va actiona. Curentul indiferentei ii poarta pe toti pe acelasi traseu… Daca cel putin unul gaseste curajul de a actiona, vor exista si altii care ii vor urma exemplul. Intr-un grup mai numeros, responsabilitatea individuala este implicit mai mica, mai difuza, iar presiunea ei este resimtita mai putin.

Pentru ca nimeni nu intervine, fiecare individ considera ca poate totusi persoana in cauza nu are nevoie de ajutorul sau. “Atunci de ce sa intervina tocmai el si sa se faca de ras?” De asemenea, sunt unii care nu actioneaza in situatii de urgenta pentru ca le lipeste abilitatea de a a ajuta. In cazul unui infarct, putini sunt cei care stiu in ce consta primul ajutor. Just, nu?... Insa ganditi-va ca un telefon catre salvare tot ar putea salva o viata… In cazul unui viol sau atac, oamenii nu reactioneaza pentru ca se tem ca ar putea deveni victime la randul lor. La nivel subconstient oamenii isi creeaza motive sociale bine intemeiate pentru a nu reactiona: “poate este doar un conflict intre sot-sotie”, “poate femeia si-a cautat-o cu lumanarea”, “poate ca persoana in cauza se afla sub influenta alcoolului”, “poate ca nu se afla chiar pe moarte” etc. Cati au insa curajul si puterea de a actiona, de a ajuta? Raspundeti cu sinceritate…

Dana N.

Garbo

Ultima actualizare: 18 August 2020 @ 04:08

• 
• 

Mai multe despre Garbo