Inocenta masculina

Dincolo de cat de versati, perversi, maturizati sau trecuti ar fi, se spune ca barbatii raman copii toata viata.

Varsta nu ii face decat sa reinventeze jocul in multe feluri, bucurandu-se in inocenta lor de orice. Anii nu fac decat sa inlocuiasca cuburile cu masina la care surubaresc toata ziua; ai sa vezi si batrani de 80 de ani cautandu-si o jucarie de oameni mari, sub ochii unei babute care nu intelege de ce isi pierde atata timp cu astfel de lucruri.

Baietii mari inlocuiesc cand au posibilitatea trenuletul mic ce il foiau pe covor cu camera plina de sine si accesorii.

Altii confunda femeile cu jucarii, uitand ca ele au suflet.

In inocenta lor foarte rar iau lucrurile in serios si nu uita sa se distreze. O sa ii vezi traind clipa, nu facandu-si planuri de viitor ca femeile.

In inocenta lor cauta o mama toata viata, inlocuind-o pe cea naturala cu femeia care le daruieste viata.

Undeva in existenta lor renunta sa mai fie ingerasii smiorcaiti care striga dupa mamica, dar daca nu mai plang asta nu inseamna ca nu asteapta ca cineva sa ii aline si sa ii oblojeasca. Femeile sunt anatomic mai rezistente la durere, dar pe ei o banala raceala cu durerile lor ii baga la pat. Si atunci ii oblojim desi aceeasi raceala sau gripa ne cuprinde si pe noi, dar rezistam mai bine.

Ei, atunci cand iubesc cu adevarat, in inocenta lor, nu vor vedea niciodata gramada de probleme pe care le tot gaseste femeia din viata lor; pentru ei totul e bine asa cum este, pentru ei totul e perfect si asculta nedumeriti cate dileme mai apar in mintea ei.

In inocenta lor, cand te vad plangand fug speriati pentru ca nu stiu ce sa faca. Iar pe tine te apuca mai tare plansul crezand ca nu le pasa. Sau incearca pueril sa te faca sa razi, sa-ti schimbi starea, si te enervezi ca nu pot lua nimic in serios.

Si atunci cand ajungi sa cunosti un barbat mai bine, descoperi toata inocenta din el… pentru ca undeva, in strafundurile cele mai adanci, e acolo. Si uneori e calea cea mai simpla de a-l face fericit. Sau calea ce mai simpla de a-l cunoaste… prin jucariile si sperantele lor… prin lacrimile necurse…

Dincolo de toate, acest post poate sa fie mai mult despre barbatii care mi-au fost apropiati, decat generic… poate e inca un omagiu pentru barbatii minunati din viata mea. Pentru ca ca poate, intr-o mica masura, si inocenta ii face minunati.

Sursa: blogul copiiiiubirii.wordpress.com, un blog pe care scrie DianaEmma

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo