Tu cum iti joci rolul?

Crăciunul în era consumerismului: cum te afectează și ce poți să faci acum

6 Decembrie 2024

Gabor Mate: Perspectiva revoluționară asupra sănătății mintale și dependenței

4 Decembrie 2024

28 Ianuarie 2011 publicat în Psihologie

Societatea in care traim este un spectacol, o reprezentatie in care fiecare are posibilitatea de a schimba replicile, decorul si distributia.

Orice persoana al carei comportament este observat de cei din jur le ofera acestora un anumit tip de reprezentatie. Practic, ea se comporta aidoma unui actor care joaca intr-o piesa de teatru, obiectivul sau principal fiind acela de a furniza o imagine despre sine ameliorata, de natura sa o ridice in ochii “publicului” sau.

Trebuie sa fim constienti ca exista o continuitate perfecta intre formele consacrate ale spectacolelor dramatice si activitatile noastre zilnice. Masura in care o reprezentatie sociala se apropie de ipostaza ideala a spectacolului teatral este numita de catre Erving Goffman (sociolog) grad de puritate. Astfel, in ordinea descrescatoare a gradului de puritate, se poate vorbi de reprezentatii precum:

• ONE MAN SHOW-ul total oferit atunci cand, de exemplu, o mamica sau bunica improvizeaza un basm pentru copilasi sau nepoti si isi este propriul scenarist, regizor si interpret.

• SPECTACOLELE SPORTIVE sunt ceva mai “impure” deoarece aici obiectivul principal urmarit de jucatori nu este reprezentatia in sine, ci rezultatul final al intalnirii. Participantii sunt totusi constienti ca ofera publicului un anumit tip de divertisment si incearca, pe diferite cai, sa exhibe calitati actoricesti (cu totii cunoastem celebrul dans al lui Ronaldinho).

• Elementul de spectacol nu lipseste nici in CEREMONIILE precum nuntile, botezurile sau inmormantarile. Aici, motivatia reprezentatiei nu este una dramaturgica, ci tine mai degraba de nevoia de a consacra ceva.

• Cu toate ca, in cazul CURSURILOR si al CONFERINTELOR, nota de spectacol este si mai putin accentuata decat in cazul ceremoniilor, iar obiectivul urmarit pare ca este doar transmiterea de informatii, profesorul poate ignora rareori faptul ca se afla intr-un spectacol si ca se cade sa se comporte astfel incat sa capteze interesul auditoriului si printr-o anumita reprezentatie actoriceasca.

• REPREZENTATIILE DIN LUMEA MUNCII trebuiesc si ele luate in considerare. Exista deosebiri lesne perceptibile intre modul cum lucreaza un angajat atunci cand este singur si atunci cand activitatea sa este observata de alte persoane.