Sexul tacerii

Intr-o zi, intorcandu-se de la munca mai devreme decat de obicei, aude in apartamentul in care locuia impreuna cu familia rasete, o convorbire lunga, purtata cu bucurie, intre sotie si fiica sa. Cand isi dau seama de prezenta lui, cele doua inceteaza brusc sa mai vorbeasca. Femeia, jenata, isi cere scuze ca a facut atat de mult zgomot, nestiind ca el era de fata. Barbatul descopera cu spaima ca orice complicitate cu vreuna din ele ii este interzisa. Le credea tacute, lipsite de personalitate, dar descopera ca ambele il exclud dintr-un univers pe care si-ar dori din toata inima sa il impartaseasca cu ele, insa pentru a reusi acest lucru ar trebui sa-si retraiasca viata si legatura cu propria sotie.

Isi aminteste ca la inceputul casniciei sotia sa ii adresa cuvinte si schita gesturi de tandrete la care el nu avea curajul sa raspunda. “Manifestarile de tandrete m-au terorizat intotdeauna, ma aduceau intr-o stare de panica, le respingeam mereu ca si cum m-ar fi pus in pericol; nici nu stiam prea bine in ce ar fi constat acest pericol, nu mi-am dat seama niciodata. Poate ca daca ea ar fi insistat… Dar s-a blocat imediat”.

Un alt exemplu relevant vine din opera lui Dostoievski, unul din personajele scriitorului semanand ca doua picaturi de apa cu barbatul descris mai sus.

El se casatoreste cu o tanara pe care intelege sa o puna la locul ei (sa o mentina la statutul ei de femeie). Adopta o atitudine corespunzatoare, iar atunci cand sotia il copleseste cu afectiune seara, povestindu-i plina de entuziasm ce i s-a intamplat sau ce a visat, el raspunde prin tacere…

“Avu in doua sau trei randuri porniri pline de avant fata de mine, mi se arunca in brate, cuprinzandu-ma dupa gat. Dar cum aceste avanturi erau maladive, isterice, in vreme ce eu aveam nevoie de o fericire temeinica si de respect, am intampinat aceste manifestari cu raceala. Si aveam dreptate, caci de fiecare data a doua zi ne certam. La drept vorbind, nu erau certuri in toata regula, insa taceam amandoi.” Tacerea se asterne incetul cu incetul intre ei, iar apoi urmeaza drama. (F Dostoievski, “Sfioasa”)

Tacerea este ca o suferinta nemarturisita a cuplului, nascuta dintr-o atitudine initiala de indiferenta ori de agasare a barbatului. Tacerea are un sex privilegiat, chiar daca nimeni nu poseda privilegiul sau drama tacerii. In mod tulburator, un numar important de referinte traditionale insista asupra limbutiei femeilor, asupra lipsei de semnificatie a ceea ce spun, asupra abuzului lor de limbaj. Chiar si atunci cand nu spun nimic, tot par sa spuna prea multe. Aceasta postura paradoxala face ca limba sa devina monopolul unui singur sex.

“Voi invata sa tac, sa observ, sa fac aluzie, sa fac semne, sa interpretez si sa astept” (E. G. Belotti).

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo