CONFLICTELE: 10 strategii de rezolvare cu rezultate exact contrare!

Lasă trecutul DEFINITV în urmă și vindecă-ți inima cu 20 de afirmatii pozitive pentru un nou capitol în 2025

12 Noiembrie 2024

Citate despre prietenie: Cel mai frumos text despre prietenie adevărată

5 Noiembrie 2024

13 Iunie 2011 publicat în Psihologie

20 share-uri

Fie ca dorim sau nu, aparitia conflictelor in relatiile interpersonale este inevitabila. Nici casniciile cele mai sudate nu sunt scutite de neintelegeri periodice, de amploare mai mica sau mai mare, si este firesc sa fie asa o data ce conflictul este inerent vietii si, pana la un punct, el constituie un ferment necesar si un motor al progresului.

Statisticile nu ne arata insa si in cate situatii forta exercitata este una emotionala, membrul mai slab al cuplului fiind victima unei terori mai subtile si, ca atare, ce nu poate fi masurata in niciun fel.

5. MINIMALIZAREA

Cauzele si efectele unui conflict pot fi considerate neinsemnate de partener (“Ce mare lucru s-a intamplat?”). Se lasa astfel impresia ca motivele de suparare ale celuilalt sunt pretexte ilegitime sau ilogice.

Umorul, util in unele situatii conflictuale pentru ca detensioneaza, joaca un rol negativ atunci cand se recurge la el pentru a minimaliza motivele ce au generat conflictul.

6. BLAMUL

A da vina pe un altul este probabil cea mai des intalnita practica a persoanelor aflate in conflict deoarece, in acest fel, ele se descotorosesc de orice raspundere pentru declansarea acestuia. Cel acuzat poate fi partenerul, parintele, o ruda, un prieten. Procedeul este urat si pentru ca loveste in sentimentele ce il leaga pe interlocutor de persoanele respective.

Un caz aparte este autoblamul. Recurgerea la el in spirit autocritic ar constitui o conduita demna de respect, insa, in majoritatea cazurilor, aceasta autostigmatizare nu urmareste decat sa starneasca mila celuilalt, determinandu-l sa renunte la sustinerea propriei pozitii.

7. AMUTIREA INTERLOCUTORULUI

Impiedicarea celuilalt de a-si apara pozitia se realizeaza de obicei prin ridicarea tonului (rastit, tipete) sau prin simularea unor stari fizice si emotionale extreme (migrene, palpitatii, sufocare, lesin).

Se stie ca in secolele trecute unul dintre accesoriile nelipsite din posetele doamnelor din lumea buna era sticluta cu saruri cu ajutorul careia erau trezite din lesinurile, suspect de frecvente, de care aveau parte. Oprimate de o societate cu valente sexiste, ele descoperisera eficienta armei lesinului ca mijloc de santaj sentimental cu ajutorul caruia isi puteau impune vointa in fata dictaturii masculine.