Sindromul Paradisului: De ce am sta sa plangem fericirea celor bogati?

Ai zice ca sunt nascuti sa fie invingatori. Norocul este de partea lor. Soarta le zambeste. Viata a fost dintotdeauna generoasa cu ei. Au frumusete. Potential. Au bani suficient de multi cat sa nu se imbolnaveasca de inima rea din cauza lor. Iar banii trag tot la cei care-i au si stiu sa-i faca. Au dragoste. Parteneri celebri, la randul lor privilegiati ai sortii. Casnicii frumoase. Lux si case. Un trai la care multi dintre noi nu ajung nici in visele cele mai frumoase. Au tot ce le trebuie, ba chiar si mai mult, ca sa fie fericiti. Si-au indeplinit toate ambitiile. Poseda toata lucrurile la care visau. Si ei ce fac? Sunt nefericiti. Au timp si isi permit sa nu fie fericiti.

De ce i-am compatimi si nu invidia pe cei ce par a avea totul? De ce i-am plange pe cei care au ce noi nu avem? De ce am compatimi-o pe Amy Winehouse pentru ca isi iroseste talentul in modul cel mai nepoliticos fata de cei care i l-au apreciat? De ce ne-ar pasa ca Britney Spears, ce parea a avea totul, isi plange nefericirea in alcool si droguri? Pentru ca si cei bogati si impliniti sunt nefericiti. Pentru ca noi cei care nu-i avem si tanjim dupa ei nu intelegem ca banii nu aduc fericirea. Pentru ca nici ei, cei care ii au in exces, nu inteleg. Pentru ca si cei care au totul sufera dupa un paradis pierdut. Sufera de sindromul paradisului, un sindrom descris pentru prima oara de Rachel Noeman in 1966, desi nu recunoscut in mod oficial de catre toti psihologii.

“Sindromul paradisului” este un termen utilizat de unii psihologi la nivel cultural si face referire la starea acelor persoane care sunt nemultumite de ele insele, de casnicia lor, de viata lor chiar daca par a-si fi implinit toate visurile, toate dorintele, desi par a fi obtinut tot ce si-au dorit, desi par a avea toate lucrurile la care au aspirat. Acest sindrom reflecta insa o experienta cat se poate de reala si de dureroasa, declara profesorul doctor Yong Wah Goh, lector in psihologie in cadrul universitatii din Queensland, intr-un articol publicat in tvnz.co.nz.

“Suntem prinsi intr-o era narcisista care ne determina sa ne corectam si reglementam mereu criteriile de referinta astfel incat prea mult nu este niciodata suficient. Oamenii care au asteptari inalte, nerealiste nu vor fi niciodata satisfacuti, poarta in care trebuie sa-si marcheze succesul isi va schimba intotdeauna locatia. Lumea este astazi in asa maniera incat pare ca sprijina dezvoltarea unei atitudini narcisiste”, adauga profesorul. Goh da ca exemplu alte doua celebritati ce par a suferi de acest sindrom al paradisului: Madonna si Victoria Beckham si este de parere ca aceste persoane se pun pe ele insele si dorintele lor inaintea tuturor. In acelasi timp ii percep pe cei din jur ca pe niste persoane pe care se pot sprijini si care ii pot face sa se simta mai bine. “Sindromul paradisului este de fapt o consecinta a faptului de a avea prea mult asteptari de la tine insuti... si de a fi incapabil… sa-ti lasi mintea sa se relaxeze”.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo