10 Octombrie 2011 publicat în Psihologie 148 share-uri

IN ACEST ARTICOL:
Vechea tipologie a temperamentelor stabilita in Antichitate de medicul grec Hippocrat este compatibila cu rezultatele psihologiei moderne, astfel ca, daca pornim de la opozitiile introvertit vs. extravertit si emotiv (nevrotic) vs. stabil, prin combinari ale acestor factori regasim cele patru temperamente hippocratice: sangvin, coleric, flegmatic si melancolic.

Harry Nelson sustine ca o situatie care corespunde asteptarilor noastre nu ne poate aduce nici fericirea, nici nefericirea, ea constituind un soi de “nivel 0” al echilibrului nostru sufletesc. Doar aparitia unor evenimente mai favorabile decat cele prevazute poate constitui o modalitate de a atinge fericirea. Din pacate insa, un sir mai lung de asemenea intamplari ne ridica stacheta pretentiilor. Ca urmare, nivelul nostru de adaptare creste si incetam sa mai experimentam fericirea asa cum trebuie. Acum, pentru a atinge din nou fericirea avem nevoie de alte evenimente placute si tot asa...

Concluzia paradoxala ar fi ca fericirea obtinuta la un moment dat sporeste sansele nefericirii viitoare deoarece ne impinge pe niveluri de adaptare superioare, unde perspectivele care aduc fericirea de durata devin tot mai reduse.

Printre premisele ce ne ajuta sa intalnim in calea noastra fericirea nu se numara nici inteligenta (constientizarea dilemelor este mai degraba o sursa de neliniste) si nici tineretea (inaintarea in varsta antreneaza adesea o stare de impacare).

In schimb, institutia “desueta” a casniciei pare sa constituie in continuare sursa ce aduce fericirea. Hans Eysenck si Michael Eysenck au ajuns la concluzia ca sansele de a atinge fericirea ale unui barbat casatorit sunt de trei ori mai mari decat ale unuia divortat si de cinci ori mai mari decat ale unui vaduv. Aceasta tendinta se mentine si in cazul femeilor, doar ca diferentele dintre cele trei categorii (casatorita, divortata, vaduva) nu sunt la fel de mari, rezultat care zdruncina o alta prejudecata, aceea ca femeile ar avea mai mult de castigat de pe urma casatoriei decat barbatii.

Pornind de la premisa ca persoanele care au mai multe trairi pozitive decat negative ating fericirea mai repede decat cele la care acest raport este inversat, Paul Costa si Robert McCrae au analizat cum se pozitioneaza din acest punct de vedere individul extravertit si introvertit, nevrotic si stabil. O prima constatare a fost aceea ca, desi in materie de trairi negative nu difera sensibil de introvertit, tipul extravertit are mai multe trairi pozitive decat acesta. O a doua a avut in vedere opozitia stabil nevrotic: de data aceasta numarul trairilor pozitive s-a dovedit practic identic, insa al celor negative era sensibil mai mare in cazul tipului nevrotic.

Se confirma astfel ca fericirea este dependenta de temperamentul individului. In calitate de extravertit stabil, tipul sangvin este cel mai fericit, fiindca adauga un minim de trairi negative numarului maxim de trairi pozitive care il caracterizeaza. La polul opus se situeaza cel introvertit nevrotic, adica tipul melancolic. Acesta acumuleaza nesansa unui numar maxim de trairi negative cu aceea a unui minim de afecte pozitive.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri