Terapii pe baza de sare

Frectii cu sare – Dupa ce pielea este frecata cu sare, se recomanda un dus cald. Pielea se freaca cu sare pentru o perioada de timp de aproximativ cinci minute, iar concentratia ei optima trebuie sa fie intre 30 si 60 grame. De asemenea, temperatura sarii nu trebuie sa depaseasca 36-39 de grade Celsius.

Sarea impotriva psoriazisului – Psoriazisul este o boala de piele caracterizat� prin descuamari abundente, localizate in diverse regiuni ale corpului. Aceasta afectiune a pielii poate fi insa tratata prin scaldari in apa sarata. Procedura se poate efectua acasa, dizolvand sarea de mare in apa. Concentratia optima este de o lingurita, o lingurita si jumatate de sare marina la un litru de apa.

Sarea impotriva eczemei – Si eczema poate fi tratata cu ajutorul sarii. Sarea de mare se macina pana cand devine pudra. Pudra de sare obtinuta se amesteca cu untura de paste, iar mixtura obtinuta se aplica pe zona afectata. In tratarea eczmei, eficienta este si sarea sub forma de comprese, in amestec cu pulberea de lemn-dulce. Prafurile se amesteca in proportii egale, se pudreaza zonele afectate cu praful obtinut, dupa care se bandajeaza lejer pentru o ora. Dupa o ora, bandajul si praful ramas sunt indepartate. Procedura se efectueaza la un interval de trei zile, trei seri la rand aplicandu-se comprese, dupa care in urmatoarele trei zile se face pauza.

Bisofit –Bisofitul este o sare de clor si magneziu considerata o adevarata minune in medicina moderna. O noutate in domeniul medicinii, bisofitul lasa in urma celelalte metode similare cunoscute pana acum. In unele tari, bisofitul cunoaste o larga intrebuintare in tratarea diverselor afectiuni, insa in farmaciile din tara noastra acesta se gaseste fie in stare pura, fie sub forma de crema. Cel mai mare zacamant din acest mineral se gaseste pe Volga Superiora. In bisofitul rusesc se gaseste de trei ori mai mult magneziu decat in cel din Marea Moarta. Eficienta sa este demonstrata in tratamentul anumitor boli ale aparatului locomotor precum osteohondroza, sechele ale diverselor traume sau ale sistemului nervos periferic.

Procedura in sine, ne explica Iulia Dribnohod, presupune incalzirea zonii respective a corpului cu o ventuza sau un bec albastru pentru un interval de timp de trei-cinci minute. Temperatura normala a bisofitului este de 20-30 de grade, insa se incalzeste pana atinge temperatura de 38-40 grade Celsius. Cu degetele inmuiate in solutie se maseaza portiunea afectata pentru maxim cinci minute. “Apoi, din aceeasi solutie, se face o compresa care se incalzeste cu un pansament cald. Aceasta procedura se aplica de obicei noaptea, deoarece compresa trebuie tinuta 8-10 ore. Dimineata, se curata corpul cu apa calda, pentru a indeparta resturile de bisofit. Cura consta in 12-14 proceduri care se efectueaza din doua in doua zile si se poate repeta dupa doua-trei luni”.

---

---