Medic: Pacientii nu trebuie sa isi faca si interpreteze singuri markerii tumorali, doar sub indrumarea medicului

Numărul de cancere este în creștere la nivel global: dacă anul trecut, numărul îmbolnăvirilor a depășit 18 milioane, estimările Global Cancer Observatory pentru 2040 ajung la 29,5 milioane. 

Una dintre cele mai mari provocări ale medicinei oncologice actuale este depistarea cancerului în stadiu cât mai incipient pentru că, diagnosticat la debut, cancerul are cele mai mari șanse de vindecare. Iar pentru asta au fost dezvoltate diverse programe de screening, care includ diverse examinări medicale, investigațiile imagistice precum ecografia, mamografia, colonoscopia, dar și analizele de laborator de bază precum hemoleucograma, VSH-ul, evaluarea transaminazelor, ureei, creatininei, sumarul de urină, dar și alte analize în funcție de vârstă, sex și alte situații medicale.

În ultima vreme, se vorbește foarte mult și de markerii tumorali și de valorile acestora. Markerii tumorali sunt substanțe secretate de tumori, dar și de alte celule în prezența tumorilor. Însă markerii tumorali cresc și în alte afecțiuni care nu înseamnă cancer. De aceea, medicii de laborator au câteva recomandări ferme în privința markerilor tumorali.

“Examenele clinice, coroborate cu metodele imagistice care pot pune în evidență tumorile, nu sunt suficiente în toate cazurile. Acestea pot pune în evidență tumori de minimum 1 cm, poate și mai mici cu ajutorul tomografiei și rezonanței magnetice. Dar se consideră că o tumoră mică, de 1 cm, are peste 1 milion de celule tumorale care au ajuns și în sânge. Iar aici apare indicația analizelor medicale, în primul rând a celor de bază. Dacă un pacient are antecedente heredocolaterale (cancer în familie), trebuie să facă regulat investigații pentru anumite tipuri de cancer al căror risc poate fi moștenit de la părinți. Așa că facem analizele uzuale de sânge, iar apoi, în funcție de situație putem continua cu markerii. Markerii tumorali sunt foarte buni, dar valoarea lor trebuie interpretată în context clinic, de către un medic, pentru ca pacienții să nu se sperie degeaba sau dimpotrivă, să stea prea liniștiți că nu e nimic”, afirmă dr. Ana-Maria Ciobanu, medic primar medicină de laborator.

Printre cei mai importanți markeri tumorali care pot fi sau nu asociați cu o tumoră malignă se numără PSA (antigenul specific prostatic), alfafetoproteina (asociat cu cancerele hepatice), CEA sau antigenul carcioembrionar (asociat cu cancerele colorectal, gastric, pancreatic, mamar, pulmonar, ovarian), CA19-9 (asociat cu cancerele pancreatice și gastrice) și CA 15-3 (folosit în cancerul mamar). Un alt marker important este CA 125, asociat cu cancerul ovarian.

“CA 125 este foarte bun ca screening pentru pacientele care au o tumoră la nivel ovarian, pentru a pune un diagnostic diferențiat între bening și malign. Când există antecedente heredocolaterale de cancer ovarian, se poate face o testare CA 125 la 6 luni-1 an, în funcție de recomandarea medicului, dar combinată cu o ecografie transvaginală. Dacă ecografia transvaginală nu arată nimic, atunci nu este necesar acest marker. Orice ecografie care arată o suspiciune se corelează cu CA 125. CA 125 are o lipsă de sensibilitate pentru stadiul precoce al bolii: chiar dacă apare tumora în ecografia transvaginală, el poate să iasă negativ, dar medicul va ști că este ceva acolo și va ține pacienta sub observație. Tumora ovariana se poate vedea mai repede la ecograf decât crește markerul. Altfel, nu-l folosim singur ca screening pentru că valoarea lui crește și în timpul menstruației, în primul trimestru de sarcină, în afecțiunile benigne genitale gen fibromatoză, endometrioză, boli inflamatorii pelvine, în afecțiuni non-ginecologice, pancreatice, hepatite, ciroze, insuficiență renală, boli autoimune. Deci trebuie să-l corelăm cu alte teste și investigații”, subliniază coordonatoarea laboratorului de analize medicale.

Citește mai multe informații pe pagina următoare >>>

Garbo

Ultima actualizare: 15 Mai 2019 @ 05:05

• 
• 

Mai multe despre Garbo