IN ACEST ARTICOL:

Copilăria este o perioadă plină de bucurii și descoperiri, dar și de provocări pentru părinți, în special când vine vorba de sănătatea celor mici. Îți prezentăm în continuare cele mai frecvente boli ale copiilor și cum se tratează aceste afecțiuni.

Varicela - simptome și tratamente

Identificarea simptomelor varicelei este mai dificilă, deoarece poate fi ușor confundată cu alte afecțiuni sau boli ale copilăriei. Printre semnele și simptomele specifice varicelei se numără erupția cutanată, veziculele cu lichid, febra, durerile de cap și oboseala. Erupția apare mai întâi pe față, trunchi și scalp, apoi se răspândește pe corp. Veziculele se pot sparge și formează cruste care se vindecă de la sine, în aproximativ două săptămâni.

Diagnosticarea varicelei poate fi realizată de către medic prin examinarea erupției cutanate și prin discuția cu pacientul despre simptomele sale. Pentru că varicela este o afecțiune des întâlnită în rândul copiilor, este necesar un diagnostic corect și rapid. De asemenea, este important să se facă diferența între varicelă și alte afecțiuni cu erupții cutanate similare, cum ar fi rujeola sau rubeola.

Nu există un tratament specific pentru varicelă, dar medicii pot prescrie medicamente antivirale pentru a ajuta la reducerea simptomelor și a duratei bolii. De asemenea, se pot administra medicamente pentru a calma febra sau durerile de cap și se pot recomanda remedii la domiciliu, cum ar fi compresele reci sau băile cu ovăz. Prevenirea varicelei este importantă pentru a evita complicațiile și răspândirea bolii în comunitate. Vaccinarea este cea mai eficientă metodă de prevenire a varicelei. De asemenea, este important să se evite contactul cu persoanele infectate și să se mențină o igienă adecvată, cum ar fi spălatul regulat al mâinilor și evitarea împărțirii obiectelor personale.

Pojar - simptome și tratamente

Simptomele pojarului includ febră, tuse, nasul înfundat, conjunctivită, senzația de indispoziție și erupția cutanată caracteristică. Această erupție constă în pete roșii cu aspect de mici umflături, care apar mai întâi pe față și apoi se extind pe tot corpul. De obicei, erupția cutanată începe să se estompeze după aproximativ o săptămână. Cu toate acestea, în unele cazuri, pot apărea complicații grave, cum ar fi pneumonie, encefalită sau meningită.

Diagnosticul pojarului se face prin examinarea fizică, analiza simptomelor și testele de laborator. De obicei, diagnosticul este stabilit pe baza simptomelor și a istoricului medical al pacientului. În cazuri mai grave, medicul poate recomanda efectuarea unui test de sânge sau a unui test de cultură pentru a confirma prezența virusului.

Tratamentul pojarului este simptomatic și are ca scop controlul simptomelor și prevenirea complicațiilor. Antipireticele pot fi administrate pentru controlul febrei, iar antihistaminicele ajută la ameliorarea mâncărimilor. Este important să se mențină o hidratare adecvată și să se utilizeze unguente și creme pentru a preveni infecțiile secundare ale pielii.

Prevenirea pojarului se realizează prin vaccinare. Vaccinul ROR (rujeolă, oreion, rubeolă) este recomandat în mod obișnuit pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 12 și 15 luni și este administrat în două doze. În România, rata de vaccinare împotriva pojarului a fost de 95% în 2019, conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății.

Este important să se ia în considerare că pojarul este o boală extrem de contagioasă. Pacienții infectați trebuie să fie izolați în timpul perioadei de incubație și a perioadei de contagiozitate. Părinții trebuie să ia măsuri suplimentare pentru a proteja copiii nevaccinați, cum ar fi evitarea contactului cu persoanele infectate și spălarea frecventă a mâinilor.

Oreion - simptome și tratamente

Simptomele oreionului includ febră, dureri de cap, pierderea poftei de mâncare și durere și umflătură în zona glandelor salivare, sub maxilar și în jurul urechilor. În unele cazuri, umflăturile pot fi atât de mari încât duce la dificultăți în înghițire și respirație. De obicei, simptomele apar la 14-25 de zile după expunerea la virusul oreionului. Diagnosticul oreionului se poate face prin examinarea fizică, analiza de sânge și, în unele cazuri, teste imagistice, precum ecografia sau RMN-ul. Analiza de sânge poate evidenția prezența anticorpilor specifici ai virusului oreionului în sânge.

Tratamentul oreionului este simptomatic, deoarece nu există un tratament antiviral specific. În general, tratamentul constă în odihnă, hidratare și utilizarea de analgezice și antipiretice pentru ameliorarea simptomelor. În cazuri severe, poate fi necesară spitalizarea. Prevenția oreionului se poate face prin vaccinare, care se face în general în cadrul vaccinului trivalent MMR (rujeolă, oreion și rubeolă). Acesta este recomandat tuturor copiilor și adulților care nu au fost vaccinați anterior și care nu au avut boala. Igiena personală și evitarea contactului cu persoanele infectate sunt alte măsuri preventive importante.

Ia în considerare detaliile prezentate și observă cu atenție simptomele specifice ale acestor boli ce apar în perioada copilăriei. Astfel depistezi din timp afecțiunile respective și poți să consulți medicul, pentru prescrierea tratamentelor adecvate. Respectă schema de vaccinare și programează controale regulate la medic. Sănătatea copiilor este foarte importantă, iar grija pentru cei mici reprezintă o prioritate pentru toți părinții!

Sursa foto: Pixel-Shot /Shutterstock


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri