BTS fara simptome

Despre bolile cu transmitere sexuala s-a scris destul de mult. Aproape fiecare femeie stie acum ca odata ce observa o schimbare de consistenta, culoare, miros sau pur si simplu o modificare cantitativa in secretia vaginala trebuie sa se prezinte la medic fiindca in mod cert a aparut o tulburare. Pe langa celebrele modificari ale secretiei, sunt comune simptome ginecologice precum durerea in timpul actului sexual sau in afara acestuia, sangerarile, mancarimea (pruritul), aparitia unor bubite de tip macule, papule, pustule, eroziuni, iritatii, roseata, micronecroze samd. Toate acestea pot anunta boli banale si usor de tratat precum candidoza, trichomonioza, chlamidiaza, samd, sau pot marca debutul unor boli grave precum sifilisul, infectia cu HIV sau HPV. Din pacate, simptomele clasice si arhi-mediatizate ale bolilor cu transmitere sexuala nu sunt suficiente pentru a depista o boala. Este adevarat, se intampla de multe ori ca acestea sa traga un semnal de alarma si sa trimita bolnavul la medic. Dar la fel de adevarat este ca in medicina exista o regula de aur: bolile grave evolueaza silentios, adica fara simptome care ar putea sa atraga atentia. In plus, aparitia simptomelor este optionala. Acest ansamblu de semne poate aparea sau nu, poate fi prezent un singur simptom, sau niciunul. Nu exista regula! Din acest motiv controalele ginecologice de rutina sunt obligatorii! Pana la 40 de ani o femeie trebuie sa mearga cel putin o data pe an la un control ginecologic de rutina. Dupa aceasta varsta este indicat sa viziteze medicul specialist de doua ori pe an. Medicul ginecolog poate depista o infectie datorita testelor de laborator pe care le realizeaza dupa recoltarea secretiei vaginale. El poate de asemenea sa observe colul uterin, sa depisteze o eventuala rana la nivelul acestuia, sau aparitia unor formatiuni neobisnuite. In egala masura medicul ginecolog poate depista boli ale ovarelor sau sanilor, aceste doua zone fiind palpate in cadrul unui control ginecologic de rutina. O data pe an va realiza si testul Babes-Papanicolau, care depisteaza infectia cu HPV, un virus cu potential cancerigen crescut. Infectia cu HPV este celebra in randul bolilor cu transmitere sexuala "tacute". Virusul uman Papilloma (HPV), foarte raspandit si usor transmisibil, poate fi luat prin contact sexual neprotejat. HPV este cauza numarul unu de aparitie a cancerului de col uterin, de aici si gravitatea infectiei. In plus, cancerul de col uterin, la fel ca toate cancerele, nu are simptome decat in etapele foarte grave ale bolii, cand, din nefericire, nu se mai pot face multe pentru bolnav. Exista un singur semn (si acesta poate lipsi uneori) care atrage atentia asupra posibilitatii existentei cancerului de col uterin. Din pacate de multe ori si acest unic semn este ignorat. El poarta numele de "spotting" si presupune o sangerare discreta aparuta dupa contactul sexual. In cazul in care testul Pap nu este realizat la timp sau nu este realizat deloc, simptomele care marcheaza prezenta cancerului de col uterin apar mult prea tarziu. Din acest motiv repetam: controlul ginecologic de rutina este o necesitate! 5 minute pe an iti pot salva viata! Important La capitolul boli cu transmitere sexuala barbatii sunt fruntasi. La ei simptomele apar mult mai greu (frecvent deloc), astfel incat sunt adevarate surse de infectie. Purtatorii de sex masculin ai unei boli cu transmitere sexuala vor raspandi boala oriunde poftesc si li se permite fiindca nu stiu ca sunt infectati.

---

---