IN ACEST ARTICOL:
Pana acum cateva luni habar nu aveam cum e sa vezi fara trei centimentri de lentile in fata pupilei. Pana acum cateva luni inca mergeam pe strada cu ochii chinuiti, semi-inchisi pentru a vedea putin mai bine.
Pana acum cateva luni habar nu aveam cum e sa vezi fara trei centimentri de lentile in fata pupilei. Pana acum cateva luni inca mergeam pe strada cu ochii chinuiti, semi-inchisi pentru a vedea putin mai bine. Pana acum cateva luni nu salutam pe nimeni, imi recunosteam prietenii dupa haine sau dupa mers, nu vedeam la televizor si imi era ciuda sa-mi port protezele - adica ochelarii cu rame si lentile groase, care se abureau sau mai rau, se spargeau cand imi era lumea mai draga. Pana acum cateva luni.
Cine nu a avut miopie nu cred ca poate intelege. Copil fiind treci prin tot felul de momente penibile. De la “aragaz cu patru ochi” pana la “bicilista” sau...”ea nu vede”, apelativele si remarcile rautaciose se tin lant. La inceput te enerveaza. Dupa ani te amuza. Dupa alti ani reusesti sa-ti joci rolul atat de bine incat tutror li se pare ca nu-ti mai pasa. Ochelarii ajung sa fie parte din tine pentru ceilalti, dar nu si pentru tine. Chiar daca ramele sunt frumoase si toti prietenii iti spun ca iti sta bine, sentimentul de “incompleta” nu-ti da pace. E un fel de mic handicap dar si o dorinta ascunsa de a deschide ochii dimineata si de a vedea bine fara lentilele care te astepata fidele pe noptiera.
Primul pas si primul vis
Aveam 16 ani cand am auzit pentru prima data de operatia cu laser. O prietena mai mare o incercase, iar rezultatele fusesera impresionante. Miopia disparuse total in urma unei operatii care durase doar cateva minute. Laserul abia isi facuse “intrarea” in Romania iar aceste interventii chirurgicale erau deopotriva un lux cat si un demers considerat de multi “nebunesc”. Din cauza lacunelor informationale circulau tot felul de zvonuri false conform carora laserul “e cancerigen” sau “pe ochi nu se poate face nici un fel de interventie”. Noi, miopii eram parca condamnati. Am mers atunci la o clinica pentru un control de rutina dar si pentru a afla mai multe despre aceasta operatie minune. Aveam pe atunci miopie progresiva -5 si -6 cu risc de dezlipire de retina. Doctorul mi-a spus clar ca operatia nu poate fi facuta decat dupa varsta de 21 de ani. Miopia progreseaza odata cu dezvoltarea organismului. O miopie care se afla in progres poate fi corectata dar operatia este inutila daca procesul de dezvolatare a organismului nu a incetat. Aveam 16 ani si un vis. Sa ajung la varsta de 21 de ani si sa pot vedea.

Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri