Sâmbăta morților sau Moșii de toamnă - Semnificația pomenirii celor adormiți

De obicei, Moșii de toamnă sunt celebrați în tradiția creștină ortodoxă în prima sâmbăta din noiembrie, înainte de Lăsatul Secului pentru Postul Nașterii Domnului, însă anul acesta “moșii” sunt pomeniți în biserici în ultima sâmbătă din octombrie și anume pe 31 octombrie. Există anumite credințe, tradiții și obiceiuri legate de Moșii de toamnă pe care ținem să vi le reamintim.

31 octombrie – Sâmbăta morților și Moșii de toamnă

Încă din zorii zilei, creștinii se duc la biserică cu colive îndulcite cu miere sau zahăr, prescuri sau colaci și vin pentru a fi sfințite și ulterior împărțite, cei morți fiind pomeniți de către preot la finalul Liturghiei. Coliva este un simbol al trupului celui adormit, iar lumânarea aprinsă în ea, un simbol al iubirii veșnice și al luminii lui Hristos. Coliva este un preparat ce conține boabe de grâu, un aliment sfânt, pomenit sub o altă formă chiar și în rugăciunea de bază a creștinismului – “Tatăl nostru” (pâinea noastră cea de toate zilele). Iisus însuși a vorbit despre Învierea Sa făcând referire la parabola bobului de grâu, de aceea grâul are această semnificație deosebită în creștinism.

“Moșii”, adică strămoșii, sunt cinstiți în fiecare din cele 4 anotimpuri: primăvara (de Mucenici), vara (în sâmbăta care precede sărbătoarea Rusaliilor), toamna (în prima sâmbătă din noiembrie) și iarna (în sâmbăta de dinaintea Duminicii lasatului sec de carne). De fapt, conform lui Simion Florea Marian, în spiritualitatea românească creștină există 20 de zile de “Moși”. Este evident cât de importanți sunt pentru noi cei dragi care au trecut în lumea celor veșnice.

În unele zone ale țării, astăzi se înmânează preotului în biserici, înainte de începerea slujbei de pomenire, tămâie parfumată (semnificând viața de apoi și viața veșnică), cărbuni (combustibilul care aprinde lumina mântuirii și a speranței) și un prosop nou, care se dau ulterior de pomană pentru sufletul celor plecați.

Astfel, Sâmbăta morților este o zi specială în care îi comemorăm pe cei dragi care nu mai sunt printre noi, dedicându-le rugăciuni pentru sufletul și liniștea lor pe lumea cealaltă, pentru a fi iertați de greșelile și de păcatele lor și a fi primiți în împărăția celor drepți. Este un gest pe care îl putem face cu toții pentru cei dragi, să ne amintim de ei și să îi pomenim cu dragoste în rugăciunile noastre. Ei nu sunt morți, sunt doar “adormiți”, ține să ne amintească tradiția ortodoxă. Și cu siguranță, lumina iubirii nostre poate ajunge chiar și până la ei, iar cei plecați îi pot simți căldura.

În plus, ziua de sâmbătă nu a fost desemnată aleatoriu drept zi de pomenire a celor adormiți. Sfinții Părinți au ales-o în mod semnificativ, căci este ziua când Iisus s-a aflat cu trupul în mormânt și cu sufletul în iad, pentru a-i mântui pe toți oamenii și a-i elibera pe cei drepți. De altfel, sâmbăta este și ziua care precede duminica, cea de-a 7-a zi a creației, ziua în care a înviat Iisus.

“Biserica îi numește pe cei trecuți în viață de dincolo "adormiți”, termen care are înțelesul de stare din care te poți trezi. Ea nu vorbește de trecere într-o stare de neființă, ci de trecere dintr-un mod de existență în alt mod de existență. Hristos îi va dărui cuvântului "adormit" înțelesul care îl asociază cu învierea. Când Mântuitorul ajunge în casa lui Iair, a cărui fiica de numai 12 ani de abia murise, spune: "Nu plângeți; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52)”, se arată pe site-ul www.crestinortodox.ro.

Citiți continuarea pe pagina următoare >>>

Foto interior: By Marius GODOI /Shutterstock

---

---