De ce nu pleaca femeia care traieste ca victima, pentru a se transforma in supravietuitoare, de ce ezita si nu renunta la traiul in comun, pentru a-si recastiga linistea, increderea in sine, libertatea de a fi ea insasi ?!? Este o intrebare fireasca pe care oricine nu traieste experienta si-o pune cu seninatate. Totul pare foarte clar, cand privesti lucrurile “la rece”, si nu sub presiunea violentei. Raspunsuri exista.
De la “pentru ca poate inca mai spera ca el sa se schimbe in bine” la “pentru ca nu-si inchipuie cum ar putea fi sa isi piarda copiii, in urma unui divort de care ii e teama ca de moarte”. Pentru ca nu are destui bani sa ii protejeze, o alta casa unde sa ii creasca, pentru ca a fost indepartata de prieteni si poate nu are cine sa o ajute, cu proprii parinti prea impovarati sa o sustina sa o ia de la capat. Pentru ca ii e rusine de esec, frica de ideile preconcepute, pentru ca se simte neputincioasa si nu stie unde ar putea gasi cea mai mica sustinere.
Desigur ca exista si cazuri in care barbatul este victima, persoana vatamata, dar mult mai raspandite sunt situatiile in care femeia sufera abuzul in familie. Acesta poate fi verbal, emotional, poate insemna izolarea de prieteni si de cei dragi, refuzul accesului la resurse spre a depinde de partenerul potent financiar, amenintari si atacuri care pot duce chiar la moartea unuia dintre parteneri. In functie de religia si cultura locului in care traieste familia, sentimentul ca femeia e sclava barbatului ei e accentuat de lipsa de reactie in comunitate, ca si cand experienta ar trebui acceptata ca fireasca, si multe femei ajung sa o priveasca drept normalitate.
Suferinta, izolarea, trauma unui copil care traieste intr-o casa bantuita de violenta are de cele mai multe ori urmari pe viata. Crescut intr-o atmosfera in care nevoile de baza sunt profund neglijate (nevoia de siguranta, de viata ordonata si de dragoste), micutul isi umple singuratatea cu tipetele celor din jur. Se inchide in sine, simte nevoia sa ascunda realitatea, simte rusinea pentru ceea ce nu e vina sa sau dezvolta frustrari si va fi violent, la randul sau. Este expus accidentelor, se dezvolta fizic mai greu si poate suferi de boli aparent inexplicabile. Ii este teama de abandon, izolare, manie, ranire sau moarte.
Campania #GrijădePlămâni continuă (Timișoara): Spirometrii gratuite în tramvaiul dedicat sănătății plămânilor, pe liniile 8 și 9
5 din 10 români sunt irascibili sau au probleme de concentrare din cauza lipsei de somn
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate